palpabil, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr palpable] 1 Care poate fi pipăit Si: (fam) pipăibil, pipăicios. 2 Concret. 3 Evident.

PALPABIL, -Ă, palpabili, -e, adj. Care se poate pipăi, de care se poate lua cunoștință prin palpare; (fig.) care poate fi constatat prin simțuri, care apare în chip evident, neîndoios. Își aminti... episoade – pentru dînsa de-o realitate mai palpabilă decît viața trăită a oamenilor din juru-i. C. PETRESCU, O. P. II 165. D. Jean Bart știe să dea ficțiunii evidența realității palpabile. IBRĂILEANU, S. 88. [Îngrășarea] nu produce efecte palpabile în acest pămînt nisipos. I. IONESCU, D. 272.

PALPABIL, -Ă adj. Care poate fi pipăit; concret. ♦ (Fig.) Evident, sigur, neîndoios. [Cf. fr. palpable].

PALPABIL, -Ă adj. care poate fi pipăit; concret. ◊ (fig.) evident, clar. (< fr. palpable)

PALPABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi palpat; atins; tangibil; pipăibil. 2) med. (despre afecțiuni) Care este evident datorită caracterului său concret; tangibil. /<fr. palpable

palpabil a. 1. ce se poate pipăi; 2. fig. prea învederat: probă palpabilă.

*palpábil, -ă adj. (lat. palpabilis. V. plăpînd). Care se poate pipăi. Fig. Foarte evident: probe palpabile. Adv. În mod palpabil. V. pipăibil.

palpabil adj. m., pl. palpabili; f. palpabilă, pl. palpabile

palpabil adj. m., pl. palpabili; f. palpabilă, pl. palpabile

palpabil adj. m., pl. palpabili; f. sg. palpabilă, pl. palpabile

PALPABIL adj. 1. v. concret. 2. v. real.

PALPABIL adj. 1. concret, fizic, material, perceptibil, pipăibil, sesizabil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. concret, real. (Lumea ~.)

Palpabil ≠ abstract, impalpabil, nepalpabil