panarițiu sn [At: N. LEON, MED. 125 / V: (rar) ~iciu, panaris / Pl: ~ii / E: lat panaris, fr panaris] Infecție localizată la degete, în jurul unghiilor Si: (pop) sugel, sugiu, (reg) păducel (13), pușiț.

PANARIȚIU, panariții, s. n. Inflamație purulentă a degetelor de la mîini și de la picioare; sugel, sugiu. – Variantă: panariciu s. n.

PANARIȚIU s.n. (Med.) Inflamație cu puroi a țesuturilor din jurul unghiilor. [Pron. -țiu, var. panariciu s.n. / < lat. panaricium, cf. fr. panaris].

PANARIȚIU s. n. inflamație a țesuturilor din jurul unghiilor. (< lat. panaricium)

PANARIȚIU ~i n. Inflamație purulentă a țesuturilor digitale; sugel. /<lat. panaricium

panariciu sn vz panarițiu

panaris sn vz panarițiu

PANARICIU s.n. v. panarițiu.

panaris n. Med. inflamațiune acută a unei părți a degetului.

*panarícĭŭ și -íțiŭ n. (lat. panaricium, d. vgr. paronychía, adică „aproape de unghiĭ”). Med. Inflamațiune flegmonoasă a vîrfuluĭ degetuluĭ (pop. sugel, sugiŭ, păr saŭ buba cea rea).

panarițiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. panarițiul; pl. panariții, art. panarițiile (desp. -ți-i-)

panarițiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. panarițiul; pl. panariții, art. panarițiile (-ți-i-)

panarițiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. panarițiul; pl. panariții, art. panarițiile (sil. -ți-i-)

PANARIȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.

PANARIȚIU s. (MED.) (pop.) sugel, sugiu, (reg.) păducel, pușiț, sugiuc.

PANARÍȚIU (< fr.; {s} lat. panaricium, gr. paronychia < para „contrar” și onyx „unghie”) s. n. Inflamație purulentă acută a țesuturilor degetelor provocată de microtraume (înțepături, tăieturi, rosături). Se deosebesc: p. unghial, cutanat (superficial), subcutanat, tenosinovial și osos.