O definiție pentru pancă

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

páncă (-ănci), s. f. – (Banat) Masă de cizmar. Germ. Bank (Candrea), cf. bancă.

Intrare: pancă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pancă
  • panca
plural
  • pănci
  • păncile
genitiv-dativ singular
  • pănci
  • păncii
plural
  • pănci
  • păncilor
vocativ singular
plural