15 definiții pentru pansament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PANSAMENT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement.

PANSAMENT, pansamente, s. n. Faptul de a (se) pansa (1); mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. ♦ (Concr.) Material folosit la pansare. – Din fr. pansement.

pansament sn [At: KRETZULESCU, M. 76/6, 171/14 / V: (înv) pansem~ / Pl: ~e / E: fr pansement] 1-2 Pansare (1-2). 3 (Îlav) A face ~e A pansa (1). 4 Material folosit pentru pansare (1-2). 5 (Spc) Bandaj. 6 (Mdv; rar) Țesălare.

PANSAMENT, pansamente, s. n. Faptul de a pansa, ansamblul acțiunilor care se fac pentru îngrijirea rănilor; (concretizat) materialul folosit în acest scop; (în special) fîșia de tifon împreună cu medicamentele aplicate pe o rană sau un organ bolnav (v. bandaj). Maria Probotă cercetează foaia de observație, temperatura; dar nu le desface pansamentele căci nu e ora pansamentelor. C. PETRESCU, Î. II 56. Era obișnuită să îngrijească bolnavii și- să facă pansamente ca cel mai abil chirurg. BART, E. 313. Doctorul... trecu de la pat la pat, stabilind ici o diagnoză, colo schimbînd un pansament. ANGHEL-IOSIF, C. L. 200.

PANSAMENT s.n. Acoperire a unei răni cu un material protector (vată, tifon etc.), legat cu ajutorul unei feși; legătură, oblojeală. ♦ Materialul însuși. [< fr. pansement].

PANSAMENT s. n. 1. acoperire a unei răni cu un material protector steril legat cu ajutorul unei feși; pansare (1). 2. material pentru pansament (1). (< fr. pansement)

PANSAMENT ~e n. Material steril (vată, tifon) cu care se pansează o rană sau un organ vătămat pentru a proteja de infecții și pentru a fixa medicamentele. /<fr. pansement

*pansamént n., pl. e (fr. pansement). Acțiunea de a pansa. Pînză cu care se pansează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pansament s. n., pl. pansamente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PANSAMENT s. (MED.) bandaj, fașă, tifon, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A legat rana cu un ~.)

PANSAMENT s. (MED.) bandaj, fașă, tifon, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A legat rana cu un ~.)

Intrare: pansament
pansament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pansament
  • pansamentul
  • pansamentu‑
plural
  • pansamente
  • pansamentele
genitiv-dativ singular
  • pansament
  • pansamentului
plural
  • pansamente
  • pansamentelor
vocativ singular
plural
pansement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pansament, pansamentesubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) pansa; mijloc de protecție împotriva unei infecții și de tratare a unei boli prin aplicarea pe regiunea bolnavă a unor medicamente și acoperirea ei cu bandaje, vată etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Maria Probotă cercetează foaia de observație, temperatura; dar nu le desface pansamentele căci nu e ora pansamentelor. C. PETRESCU, Î. II 56. DLRLC
    • format_quote Era obișnuită să îngrijească bolnavii și să facă pansamente ca cel mai abil chirurg. BART, E. 313. DLRLC
    • format_quote Doctorul... trecu de la pat la pat, stabilind ici o diagnoză, colo schimbînd un pansament. ANGHEL-IOSIF, C. L. 200. DLRLC
    • 1.1. concretizat Material folosit la pansare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.