PARALIZAT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care suferă de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.

paralizat, ~ă a [At: CARAGIALE, O. III, 4 / Pl: -ați, -e / E: paraliza] 1 (D. oameni, d. corpul ori d. părți ale corpului lor) Bolnav de paralizie Si: (reg) mereu. 2 (D. oameni) Incapabil de a se mișca, de a simți sau de a acționa, de spaimă, de emoție etc. Si: imobilizat, încremenit. 3 (Reg) Nebun.

PARALIZAT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Care este bolnav de paralizie; damblagit. 2. Fig. Împiedicat în acțiunile sale, incapabil de a se mișca, de a se manifesta, de a acționa. ♦ Încremenit, înțepenit (de emoție, de spaimă etc.). – V. paraliza.

PARALIZAT, -Ă, paralizați, -te, adj. 1. Lovit de paralizie. Biata fată era paralizată din copilărie. CARAGIALE, O. III 234. ♦ Fig. Înțepenit, încremenit, împietrit. Alți pești așteaptă încremeniți, paralizați, deși presimt parcă...ce are să li să întîmple. BOGZA, C. O. 303. Înțelenite și paralizate în mijlocul cîmpului... mașinile... stăteau acuma ridicole și neputincioase. ANGHEL, PR. 83. 2. Fig. Împiedicat, stînjenit în acțiunile sale, lipsit de puterea de a acționa.

PARALIZAT, -Ă adj. 1. Atins de paralizie. ♦ (Fig.) Încremenit de spaimă, de emoție. 2. (Fig.) Împiedicat, stînjenit în acțiunile sale. [< paraliza].

PARALIZAT adj. (MED.) (pop.) damblagit, (înv. și reg.) sec, (prin Munt.) mereu, (Munt. și Olt.) paliu, (înv.) secat. (Om, picior ~.)

PARALIZAT adj. (MED.) (pop.) damblagit, (înv. și reg.) sec, (prin Munt.) mereu, (Munt. și Olt.) paliu, (înv.) secat. (Om, picior ~.)