opțiuni
  • info

12 definiții pentru paratactic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARATACTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique.

PARATACTIC, -Ă, paratactici, -ce, adj. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei; juxtapus. – Din fr. paratactique.

paratactic, ~ă a [At: IORDAN, STIL. 241 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr paratactique] (Grm) 1 (D. raporturi sintactice) Exprimat prin parataxă. 2 (D. fraze, propoziții, texte etc.) Care alcătuiește o parataxă. 3 (D. propoziții sau părți de propoziție) Care constituie unul dintre elementele parataxei. corectat(ă)

PARATACTIC, -Ă, paratactici, -e, adj. Exprimat prin parataxă. Legătura dintre propoziții în fraza «Vei veni, sper» este paratactică.

PARATACTIC, -Ă adj. Referitor la parataxă, exprimat prin parataxă. [Cf. fr. paratactique].

PARATACTIC, -Ă adj. referitor la parataxă, prin parataxă; juxtapus. (< fr. paratactique)

PARATACTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de parataxă; propriu parataxei. 2) Care este exprimat prin parataxă; juxtapus. /<fr. paratactique

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paratactic adj. m., pl. paratactici; f. paratactică, pl. paratactice

paratactic adj. m., pl. paratactici; f. paratactică, pl. paratactice

paratactic adj. m., pl. paratactici; f. sg. paratactică, pl. paratactice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARATACTIC adj. v. juxtapus.

PARATACTIC adj. (GRAM.) juxtapus. (Construcție ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARATACTIC, -Ă adj. (cf. fr. paratactique): în sintagmele coordonare paratactică, coordonată paratactică, subordonare paratactică și subordonată paratactică (v.).

Intrare: paratactic
paratactic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paratactic
  • paratacticul
  • paratacticu‑
  • paratactică
  • paratactica
plural
  • paratactici
  • paratacticii
  • paratactice
  • paratacticele
genitiv-dativ singular
  • paratactic
  • paratacticului
  • paratactice
  • paratacticei
plural
  • paratactici
  • paratacticilor
  • paratactice
  • paratacticelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paratactic, paratacticăadjectiv

  • 1. Care este exprimat prin parataxă; care alcătuiește o parataxă sau un element al ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: juxtapus
    • format_quote Legătura dintre propoziții în fraza «Vei veni, sper» este paratactică. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.