4 definiții pentru parlamentară (aleasă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
parlamentar1, ~ă [At: CR (1830), 181/1 / V: (îvr) ~lem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr parlementaire] 1-3 a Care aparține parlamentului (4-6). 4-6 a Privitor la parlament (4-6). 7-9 a Din parlament (4-6). 10-12 a Care are loc în parlament (4-6). 13 a (D. o formă de stat) Cu parlament (4). 14-16 a Conform uzanțelor din parlament (4-6). 17 a (Pex) Care este de o politețe riguroasă și rigidă Si: ceremonios, convențional, protocolar. 18 sf (Fam; irn) Ceartă. 19 smf Membru al parlamentului (4) Si: deputat, senator.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PARLAMENTAR adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (În unele state, ~ ul se numește congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
parlamentar, parlamentarisubstantiv masculin parlamentară, parlamentaresubstantiv feminin
- 1. Membru al unui parlament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- parlementaire DEX '09 DEX '98 DN
- parlamentario DEX '09 MDN '00