PARPIAN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.

parpian sm [At: COTEANU, PL. 29 / V: (înv) ~ien, păr~, per~ / P: ~pi-an / Pl: ~i / E: nct] 1 Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe care trăiește prin locuri uscate Si: (reg) floarea-patului, flocoșele, laba-mâții, lânariță, măruncă, părălei, siminoc, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-pisicii (Antennaria dioica). 2 Plantă erbacee, cu flori în capitule roz (Gnaphalium dioicum). 3 (Bot; reg) Flocoșele (Filago arvensis). 4 (Bot; reg) Firicică (Filago germanica).

PARPIAN, parpiani, s. m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.

parpián m. (ung.). Trans. O buruĭană din familia compuselor (antennária dióica saŭ gnaphálium dióicum).

parpien sm vz parpian

părpian sm vz parpian

părpian n. Tr. plantă numită și talpa pisicii, după conformațiunea pedunculului (Antennaria dioica). [Origină necunoscută].

parpian (desp. -pi-an) s. m., pl. parpiani

parpian (-pi-an) s. m., pl. parpiani

parpian s. m. (sil. -pi-an), pl. parpieni (sil. -pi-eni)

parpian (parpiani), s. m. – Plantă (Gnaphalium dioicum). Origine necunoscută. Der. din mag. parlagy gyopar (Cihac, II, 520) e greu de susținut.

PARPIAN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoșele (pl.), linariță, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mâții, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mâței, talpa-pisicii.

PARPIAN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoșele (pl.), linariță, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mîții, scînteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mîței, talpa-pisicii.

părpian, părpiani, s.m. (reg.) V. parpian.