paspoal sn [At: PELIMON, ap. CĂLINESCU, S. C. L. 77 / V: (îvr) ~paler (A: nct) / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: fr passepoil] 1 Șiret sau fâșie îngustă de stofă, de mătase sau de bumbac aplicată ca garnitură la rochii sau la haine, de obicei de-a lungul unei cusături, la marginea buzunarelor, la gulere etc. 2 (Prc) Vipușcă. 3 Bandă, de obicei din piele sau din material plastic, fixată la unele fețe de pantofi sau la diferite obiecte de marochinărie pentru a le întări marginile sau pentru a ascunde unele cusături și a crea efect decorativ.

PASPOAL s. n. Șiret sau fîșie îngustă de stofă, aplicată ca garnitură la rochii, de-a lungul unei cusături, unui buzunar etc.

PASPOAL s.n. Șiret, bandă îngustă de mătase, de bumbac etc. care se aplică de obicei de-a lungul unei cusături, al marginii unui buzunar etc. [Pron. -poal, pl. -luri. / < fr. passepoil].

PASPOAL s. n. șiret, bandă îngustă de mătase, bumbac etc. de-a lungul unei cusături, al marginii unui buzunar. (< fr. passepoil)

PASPOAL ~uri n. Fâșie îngustă de țesătură sau de piele, de obicei de altă culoare, care se aplică ca garnitură la haine, încălțăminte, genți sau alte articole de marochinărie (de-a lungul unei cusături). [Sil. -poal] /<fr. passpol

paspoal n. șiret, galon: paspoaluri pentru soldați (= fr. passepoil).

paspaler^[1] sn vz paspoal

paspoal (desp. -poal) s. n., pl. paspoaluri

paspoal (-poal) s. n., pl. paspoaluri

paspoal s. n. (sil. -poal), pl. paspoaluri

paspoal, pl. paspoale

PASPOAL s. 1. vipușcă. (~ la o uniformă militară.) 2. tiv, tivitură. (Zăbun cu ~ de catifea.)

PASPOAL s. 1. vipușcă. (~ la o uniformă militară.) 2. tiv, tivitură. (Zăbun cu ~ de catifea.)