25 de definiții pentru patron (diverse)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRON1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

PATRON1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

patron2 sn [At: LB / V: ~oa sf, pătrăva sf, pătrăvoane sm (Pl: ~oni), pătrăon, păt~ / Pl: ~oane / E: ger Patrone] 1 (Trs; Ban) Glonț. 2 (Șîs ~ de dinamită) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine Vz cartuș. 3 (Reg) Potricală1.

patron3 sn [At: BARCIANU, V. / Pl: ~oane / E: ger Patrone, fr patron] 1 (Rar) Tipar după care se execută un obiect de îmbrăcăminte. 2 Desen, model după care se execută o țesătură Si: patern.

PATRON1, patroane, s. n. (Regional) 1. Cartuș. Nu se poate povesti bucuria pe care i-o făcu pistolul nemțesc cu două cocoașe și punga de patroane, CAMIL PETRESCU, O. II 194. De cu seară îmi făcui atîtea patroane că aș fi avut de unde să stîrpesc toate zburătoarele. GANE, N. II 177. ♦ Bucată cilindrică de explozibil învelită în hîrtie parafinată. Sacul în spinare, felinarul în mînă, «patronul» de dinamită în buzunar, și băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. 2. Șablon.

PATRON s.n. 1. Cartuș. 2. (Rar) Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. 3. Bușon (2). [< fr. patron].

PATRON1 s. n. 1. cartuș. 2. tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte. ◊ desen, model după care se execută o țesătură. 3. bușon (2). (< germ. Patrone)

PATRON1 ~oane n. 1) Tub metalic sau de carton care conține o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone

patron n. cartușă: împarte patroane AL. [Nemț. PATRONE: din terminologia militară austro-ungară].

3) *patrón n., pl. oane (germ. patrone). Trans. Barb. Cartuș.

2) *patrón n., pl. oane (fr. patron). Model de hîrtie după care se croĭește o haĭnă.

pătroa[1] sf vz patron2

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

patron1 (cartuș; bușon; tipar) (desp. pa-tron) s. n., pl. patroane

patron2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroane

patron (cartuș, bușon, schiță-program, tipar) s. n. (sil. -tron), pl. patroane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PATRON s. 1. v. bușon fuzibil. 2. pușcătură.

PATRON s. v. cartuș, glonț, potricală, preducea, tipar.

PATRON s. 1. (FIZ.) bușon. 2. pușcătură.

patron s. v. CARTUȘ. GLONȚ. POTRICALĂ. PREDUCEA. TIPAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

patron (patroni), s. m.1. Sfînt protector; stăpîn. – 2. (S. n.) Tipar. – 3. (S. n.) Cartuș. Fr. patron și, cu ultimul sens, din germ. Patrone.Der. patroană, s. f. (stăpînă); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s. n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s. n. (drept de a numi o persoană într-o funcție ecleziastică; patronaj); patrontaș, s. n. (cartușieră), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontaš; împatroni, vb. (a pune stăpînire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

patron, patroane, s.n. – Glonț, cartuș (Lenghel, 1979). (Trans., Banat., Maram.). – Din germ. Patrone „cartuș” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

patron, patroane s. n. (reg.) petrecere organizată cu ocazia serbării unei onomastice sau a unei aniversări.

Intrare: patron (diverse)
patron2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: pa-tron info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
plural
pătrăon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patron, patroanesubstantiv neutru

  • 1. Cartuș. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cartuș
    • format_quote Nu se poate povesti bucuria pe care i-o făcu pistolul nemțesc cu două cocoașe și punga de patroane. CAMIL PETRESCU, O. II 194. DLRLC
    • format_quote De cu seară îmi făcui atîtea patroane că aș fi avut de unde să stîrpesc toate zburătoarele. GANE, N. II 177. DLRLC
    • 1.1. Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sacul în spinare, felinarul în mînă, «patronul» de dinamită în buzunar, și băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. DLRLC
  • 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: bușon
  • 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. DEX '09 DEX '98
  • 4. rar Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. DLRLC DN
    sinonime: șablon
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.