18 definiții pentru pavilion

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAVILION, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon.

PAVILION, pavilioane, s. n. 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). ♦ Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. ♦ Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. ♦ Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv; p. ext. porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. Pavilionul trompei uterine. 4. Cornet acustic. 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. ♦ Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. [Pr.: -li-on] – Din fr. pavillon, germ. Pavillon.

pavilion sn [At: AR (1829), 131/30 / V: (înv) ~lon / P: ~li-on / Pl: ~oane / E: fr pavillon ger Pavillion] 1 Construcție ușoară de dimensiuni reduse, situată într-un parc, într-o grădină etc. și care servește ca umbrar sau ca loc de adăpost Si: chioșc. 2 (Pex) Clădire izolată, de dimensiuni reduse, situată într-o pădure, pe malul unui lac etc. 3 Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care formează o singură unitate administrativă sau care sunt destinate aceluiași scop. Vz secție. 4 Cort mai mare, de formă cilindrică și cu vârful ascuțit, care servea de obicei ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. 5 Drapel de forme și culori diferite, arborat de o navă pentru a-i indica naționalitatea, compania de navigație căreia îi aparține, un semnal din codul special de semnalizare etc. 6 (Pex) Naționalitate pe care o indică un asemenea drapel. 7 Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. 8 Drapel al pionierilor, al unor asociații sportive etc. care se înalță la anumite festivități. 9 Parte largă ca o pâlnie a unor instrumente muzicale de suflat. 10 (Îs) ~ chinezesc Instrument de fanfară militară, format dintr-o pâlnie conică de metal, de care sunt atârnați clopoței. 11 Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. 12 (Șîs ~ul urechii) Parte vizibilă, cartilaginoasă, a urechii externe. 13 Porțiune dilatată, în formă de pâlnie, sittuată la extremitatea anumitor conducte ale organelor interne.

PAVILION, pavilioane, s. n. 1. Clădire sau construcție de proporții mici, situată în general într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu. V. chioșc. Un pavilion rotund, la care ajungeai printr-o sală de geamuri stăpînea peste o grădină încîntătoare desfășurată în pantă. GALACTION, O. I 328. Generalul trimise doi oameni să mă cheme la duel... Locul, pavilionul de la Băneasa. BOLINTINEANU, O. 401. ♦ Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate (la spitale, școli, cazărmi, expoziții etc.). Pavilioanele se înălțau ca de cărbune prin întunericul și cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 219. Într-una din zile, murind infirmierul de la pavilionul de tifos exantematic, și cum altul nu era, s-au gîndit toți la Cărămidă. MIRONESCU, S. A. 124. 2. Drapel arborat de unele autorități pe fațada clădirii. Pavilioanele lor, fluturate de briză, întindeau de la un chei la altul un freamăt în care se împleteau toate culorile. TUDORAN, P. 340. Pe la amiază pavilionul de la căpitănia portului, lăsat în jos, arăta că e ora repausului. BART, S. M. 59. ♦ Drapel arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară. Trec [vapoarele] mereu cu alte pavilioane la pupă. BOGZA, C. O. 406. Cunoștea după culorile pavilionului naționalitatea fiecărui vapor. BART, E. 386. ◊ Fig. Ambițiile se aciuează o clipă sub același pavilion. ANGHEL, PR. 34. ◊ Pavilion de semnal = mic steguleț, colorat, pentru făcut semnale. ♦ Stindard (al pionierilor, al asociațiilor sportive etc.) care se înalță la anumite festivități. Ridicarea pavilionului. 3. Partea, largă ca o pîlnie, a instrumentelor muzicale de suflat. Pavilionul urechii = partea exterioară a urechii. – Pronunțat: -li-on.

PAVILION s.n. 1. Construcție ușoară, de obicei circulară, situată într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc. ♦ Corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, la căzărmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autorități pe fațada clădirii etc. ♦ Steag de pînză avînd forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară. 3. Partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea în formă de pîlnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioară cartilaginoasă a urechii. ♦ Partea terminală, în formă de pîlnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, în formă de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion].

PAVILION s. n. 1. mică construcție izolată, într-o grădină, într-un parc etc.; chioșc. ◊ corp de clădire care face parte dintr-un ansamblu de construcții (la spitale, cazărmi, în stațiunile balneoclimaterice). ◊ suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor. 2. drapel care poartă semnele distinctive ale unui stat. ◊ steag de pânză, de forme și culori diferite, care indică apartenența unei nave la o anumită țară. 3. partea în formă de cornet a unui receptor telefonic. 4. partea în formă de pâlnie a instrumentelor de suflat. ◊ cornet acustic. 5. partea exterioară, cartilaginoasă, a urechii. 6. partea terminală, în formă de pâlnie, a trompelor uterine. 7. (herald.) ornament al unei steme, în formă de cort, deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran. (< fr. pavillion, germ. Pavillion)

PAVILION1 ~oane n. 1) Construcție ușoară, de regulă circulară, situată într-o grădină, într-un parc, la marginea unei păduri sau pe malul unui lac, care servește, mai ales, ca adăpost. 2) Clădire făcând parte dintr-un ansamblu de construcții. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PAVILION2 ~oane n. 1) Drapel care se arborează pe navele maritime pentru a indica apartenența la un stat sau care se folosește la anumite semnalizări pe mare. 2) Steag al unei organizații sau asociații care se arborează pe clădiri cu ocazia unei festivități. [Sil. -li-on] /<fr. pavillon, germ. Pavillon

PAVILION3 ~oane n. 1) Extremitate în formă de pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. 2) Varietate de portavoce, anexată la diafragma primelor fonografe. 3) Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore (fiind folosit de persoanele cu auz slab); cornet acustic. 4) Partea exterioară a urechii. /<fr. pavillon, germ. Pavillon

pavilion n. 1. un fel de cort la militari; 2. căscioară de obiceiu pătrată la extremitatea unui edificiu; 3. căsuță într’o grădină; 4. parte exterioară a urechii; 5. stindard arborat pe catartul dinapoi al unei corăbii spre a indica naționalitatea sa.

*pavilión n., pl. oane (fr. pavillon, un fel de cort ascuțit, pavilion, steag, d. lat. papilio, -ónis, fluture). Chĭoșc, căsuță într’o grădină. Edificiŭ care face parte dintr’un grup de edificiĭ, ca la spitale, cazarme, închisorĭ: pavilionu al doilea. Partea exterioară a urechiĭ. Steag înălțat la pupa corăbieĭ și care arată naționalitatea eĭ saŭ la alte catargurĭ cînd e vorba să arăte gradu ofițeruluĭ care o comandă saŭ ca să facă semnale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pavilion (desp. -li-on) s. n., pl. pavilioane

pavilion (-li-on) s. n., pl. pavilioane

pavilion s. n. (sil. -li-on), pl. pavilioane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAVILION s. 1. cerdac, chioșc, foișor, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) 2. (rar) bandieră. (~ al unei nave.) 3. pavilionul urechii v. auriculă. 4. v. cornet acustic.

PAVILION s. 1. cerdac, chioșc, foișor, (Transilv.) filigorie. (Un ~ situat în grădină.) 2. (rar) bandieră. (~ al unei nave.) 3. (ANAT.) pavilionul urechii = auriculă, ureche, (rar) pîlnie, scoică. 4. cornet acustic.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pavilion, denumire dată părții tubului instrumentelor de suflat din alamă, care se găsește la extremitatea opusă muștiucului*. Are formă de pâlnie cu o deschidere mai mare sau mai mică, în funcție de dimensiunea instr. respectiv.

Intrare: pavilion
pavilion1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -li-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pavilion
  • pavilionul
  • pavilionu‑
plural
  • pavilioane
  • pavilioanele
genitiv-dativ singular
  • pavilion
  • pavilionului
plural
  • pavilioane
  • pavilioanelor
vocativ singular
plural
pavilion2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • pronunție: -li-on
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pavilion
  • pavilionul
  • pavilionu‑
plural
  • pavilionuri
  • pavilionurile
genitiv-dativ singular
  • pavilion
  • pavilionului
plural
  • pavilionuri
  • pavilionurilor
vocativ singular
plural
pavilon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pavilion, pavilioanesubstantiv neutru

  • 1. Clădire mică, pitorească, situată într-o grădină, într-un parc sau la extremitățile unui edificiu; clădire izolată într-o pădure, pe malul unui lac etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: chioșc
    • format_quote Un pavilion rotund, la care ajungeai printr-o sală de geamuri stăpînea peste o grădină încîntătoare desfășurată în pantă. GALACTION, O. I 328. DLRLC
    • format_quote Generalul trimise doi oameni să mă cheme la duel... Locul, pavilionul de la Băneasa. BOLINTINEANU, O. 401. DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre clădirile de sine stătătoare ale unui ansamblu de clădiri care alcătuiesc o unitate administrativă sau sunt destinate unui singur scop (la spitale, școli, cazărmi etc.). DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Pavilioanele se înălțau ca de cărbune prin întunericul și cernerea ploii. SADOVEANU, O. VI 219. DLRLC
      • format_quote Într-una din zile, murind infirmierul de la pavilionul de tifos exantematic, și cum altul nu era, s-au gîndit toți la Cărămidă. MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
    • 1.2. Cort mare, cu vârful ascuțit, care servea ca locuință căpeteniilor armatei în timpul campaniilor. DEX '09
    • 1.3. Suprafață rezervată, în cadrul unui târg sau unei expoziții internaționale, prezentării exponatelor. MDN '00
  • 2. Drapel arborat de unele autorități portuare pe fațada sediului lor. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pavilioanele lor, fluturate de briză, întindeau de la un chei la altul un freamăt în care se împleteau toate culorile. TUDORAN, P. 340. DLRLC
    • format_quote Pe la amiază pavilionul de la căpitănia portului, lăsat în jos, arăta că e ora repausului. BART, S. M. 59. DLRLC
    • 2.1. Drapel sau steguleț, de forme și de culori diferite, arborat la pupa sau pe catargul unei nave pentru a-i indica apartenența la o anumită țară sau care este folosit pentru anumite semnalizări pe mare. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Trec [vapoarele] mereu cu alte pavilioane la pupă. BOGZA, C. O. 406. DLRLC
      • format_quote Cunoștea după culorile pavilionului naționalitatea fiecărui vapor. BART, E. 386. DLRLC
      • format_quote figurat Ambițiile se aciuează o clipă sub același pavilion. ANGHEL, PR. 34. DLRLC
      • 2.1.1. Pavilion de semnal = mic steguleț, colorat, pentru făcut semnale. DLRLC
    • 2.2. Stindard al unor organizații, asociații etc., care se înalță la anumite festivități. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ridicarea pavilionului. DEX '09 DLRLC
  • 3. Segment cartilaginos, acoperit de piele, care face parte din urechea externă și în care se deschide canalul auditiv. DEX '09 DLRLC DN
    • 3.1. prin extensiune Porțiune dilatată de la extremitatea unui conduct organic. DEX '09 DN
      • format_quote Pavilionul trompei uterine. DEX '09 DN
    • 3.2. Pavilionul urechii = partea exterioară a urechii. DLRLC
  • 4. Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore (fiind folosit de persoanele cu auz slab); cornet acustic. DEX '09 NODEX
  • 5. Partea largă ca o pâlnie a instrumentelor muzicale de suflat. DEX '09 DLRLC DN
    • 5.1. Pâlnie acustică a unui receptor telefonic, a unui megafon etc. DEX '09 DN
    • 5.2. Varietate de portavoce, anexată la diafragma primelor fonografe. NODEX
  • 6. heraldică Ornament al unei steme, în formă de cort, situat deasupra mantoului și acoperind armoariile unui suveran. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.