opțiuni
  • info

14 definiții pentru peciu / peci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.

PECIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.

peciu sn [At: (a. 1719) URICARIUL, VI, 351 / V: peci / Pl: ~ri / E: cf pecete] 1 (Înv) Pecete (1). 2-3 (Înv) Act scris (întărit cu o pecete). 4-5 (Îrg; spc) (Dispensă sau) certificat de căsătorie. 6 (Reg; spc) Decret de numire a preoților, dascălilor.

peciu n. carte dicasterială ce ordona celebrarea căsătoriei: mergi de-ți scoate peciul; te oiu cununa chiar eu AL. [Cf. pecete].

PECI s. n. v. peciu.

PECI s. n. v. peciu.

peci sn vz peciu

PECI, peciuri, s. n. (Învechit) Act oficial; autorizație de cununie. Mergi de-ți scoate peciul... Te-oi cununa chiar eu. ALECSANDRI, T. 1415. – Pronunțat monosilabic.

pecĭ n., pl. urĭ (rudă cu pecete). Vechĭ. Permis de cununie, act scris pe o optime de coală saŭ ceva maĭ mare (stampilat cu sigiliu episcopiiĭ înegrit la lumînare) pin care protoĭereu permitea căsătoria: șĭ-a scos pecĭu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!peciu (înv., reg.) s. n., pl. peciuri

!peciu/peci (înv., reg.) s. n., pl. peciuri

peciu s. n., pl. peciuri

peci v. peciu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PECIU s. v. pecete, sigiliu, ștampilă.

peciu s. v. PECETE. SIGILIU. STAMPILĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PECIU NOU, com. în jud. Timiș, situată în câmpia Timișului, pe dr. văii Timiș și pe râul Bega Mică; 4.794 loc. (2003). Stație de c. f. Satul P.N. este menționat documentar în 1333. Fabrică de cherestea, produse alim. Rezervație naturală cu vegetație de sărătură (în satul Diniaș).

Intrare: peciu / peci
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peciu
  • peciul
  • peciu‑
plural
  • peciuri
  • peciurile
genitiv-dativ singular
  • peciu
  • peciului
plural
  • peciuri
  • peciurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peci
  • peciul
  • peciu‑
plural
  • peciuri
  • peciurile
genitiv-dativ singular
  • peci
  • peciului
plural
  • peciuri
  • peciurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peciu, peciuri / peci, peciurisubstantiv neutru

etimologie:
  • cf. pecete DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.