opțiuni
  • info

15 definiții pentru pelerin

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PELERIN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.

PELERIN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj. ♦ (Rar) Persoană care călătorește mult (din loc în loc); călător. – Din fr. pèlerin.

pelerin1 sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i / E: fr pèlerin] 1-2 Persoană care întreprinde un pelerinaj (1-2) Si: (înv) peregrin (1-2). 3 (Rar) Peregrin (3).

PELERIN, pelerini, s. m. Persoană care face un pelerinaj; peregrin. V. hagiu. El era numai un pelerin strein. C. PETRESCU, R. DR. 215. ◊ (Poetic) Ca pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.

PELERIN s.m. Cel care merge în pelerinaj; hagiu; pelegrin; peregrin. [< fr. pèlerin].

PELERIN s. m. cel care merge în pelerinaj; peregrin. (< fr. pèlerin)

PELERIN ~i m. Persoană care face un pelerinaj. /<fr. pelerin

pelerin m. cel ce călătorește din pietate la un loc de închinăciune.

*pelerín, -ă s. (fr. pelerin, d. lat. peregrinus, străin, călător, d. per, pin, și ager, agri, ogor; it. pelegrino, germ. pilgrim și pilger, rus. piligrim. V. agri-col). Călător pios la locurĭ sfinte saŭ venerate. – Rar peregrin. V. hagiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini

pelerin (călător la locuri sfinte) s. m., pl. pelerini

pelerin s. m., pl. pelerini

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PELERIN s. v. peregrin.

PELERIN s. (BIS.) (rar) peregrin, (înv.) strainic. (~ la un loc considerat sfânt.)

PELERIN s. (BIS.) (înv.) peregrin, strainic. (~ la un loc considerat sfînt.)

pelerin s. v. PEREGRIN.

Intrare: pelerin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelerin
  • pelerinul
  • pelerinu‑
plural
  • pelerini
  • pelerinii
genitiv-dativ singular
  • pelerin
  • pelerinului
plural
  • pelerini
  • pelerinilor
vocativ singular
  • pelerinule
  • pelerine
plural
  • pelerinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pelerin, pelerinisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care face un pelerinaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: hagiu peregrin
    • format_quote El era numai un pelerin strein. C. PETRESCU, R. DR. 215. DLRLC
    • format_quote poetic Ca pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78. DLRLC
    • 1.1. rar Persoană care călătorește mult (din loc în loc). DEX '09 DEX '98
      sinonime: călător
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.