perindare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~dări / E: perinda] 1-2 Succedare (în timp sau) în spațiu. 3 (Spc) Pelerinaj. 4 (Pex) Circulare unul după altul. 5 (Spc; reg) Urdinare a albinelor. 6 (Rar) Alternare. 7 (Reg) Luare pe rând. 8 (Reg) Mutare dintr-un loc în altul.

PERINDARE, perindări, s. f. Acțiunea de a se perinda și rezultatul ei; succesiune, trecere. A surîs ca după o glumă bine izbutită. Și a privit mai liniștit perindarea străzilor și a mulțimii. C. PETRESCU, R. DR. 107. Veneau din zori scîrțîind carele încărcate și poposeau sub sălciile care împrejmuiau moara, așteptînd să-și macine grăunțele. Era o perindare necontenită. ANGHEL-IOSIF, C. L. 24.

perindare s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări

perindare s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări

perindare s. f., g.-d. art. perindării; pl. perindări

PERINDARE s. 1. defilare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. scurgere, succedare. (~ oamenilor pe stradă.) 3. v. succedare.

PERINDARE s. 1. defilare, prefirare, succedare, (fig.) derulare. (~ copacilor prin fața ochilor.) 2. scurgere, succedare. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înșirare, înșiruire, succedare, succesiune. (~ zilelor una după alta.)