10 definiții pentru periplu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERIPLU, periple, s. n. Călătorie lungă pe mări și oceane; călătorie lungă (și anevoioasă). – Din fr. périple.
periplu sn [At: M. I. CARAGIALE, C. 94 / Pl: ~le / E: fr périple] (Liv) 1 Expediție sau lungă călătorie pe mări și oceane. 2 (Pex) Călătorie lungă și adesea anevoioasă Si: peregrinare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERIPLU, periple, s. n. (Livr.) Călătorie lungă pe mări și oceane; călătorie lungă (și anevoioasă). – Din fr. périple.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
PERIPLU, periple, s. n. (Rar) Călătorie pe mare; navigare. În treizeci de ani de periple, am plutit mai mult poate decît toți corăbierii străbuni. M. I. CARAGIALE, C. 94.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PERIPLU s.n. Călătorie pe mare în jurul Pămîntului; circumnavigație. ♦ (P. ext.) Voiaj turistic. [Pl. -uri. / cf. fr. périple, lat. periplus, gr. periplous < peri – împrejur, plein – a naviga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERIPLU s. n. călătorie pe mare în jurul Pământului; circumnavigație. ◊ (p. ext.) voiaj turistic pe mare sau pe uscat; turneu. (< fr. périple)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PERIPLU ~e n. Călătorie de lungă durată pe mare. [Sil. -plu] /<fr. périple
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
periplu (desp. -ri-plu) s. n., art. periplul; pl. periple
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
periplu (-ri-plu) s. n., art. periplul; pl. periple
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
periplu s. n. (sil. -plu), art. periplul; pl. periple
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pe-ri-plu
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
periplu, periplesubstantiv neutru
- 1. Călătorie lungă pe mări și oceane; călătorie lungă (și anevoioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: circumnavigație călătorie navigare
- În treizeci de ani de periple, am plutit mai mult poate decît toți corăbierii străbuni. M. I. CARAGIALE, C. 94. DLRLC
- 1.1. Voiaj turistic. DNsinonime: turneu
-
etimologie:
- périple DEX '09 DEX '98 DN