permisiune sf [At: IORGOVICI, O. 53/13 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr permission, lat permissio, -onis] 1 Învoire, aprobare cerută de cineva sau acordată cuiva de a face ceva Si: încuviințare, îngăduință. 2 (Pex; rar; ccr; îf permisie) Permis (1).

PERMISIUNE, permisiuni, s. f. Încuviințare, îngăduire, învoire de a face ceva.

PERMISIUNE s.f. 1. Învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. V. permisie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. permission, lat. permissio].

PERMISIUNE/PERMISIE s. f. 1. învoire dată cuiva de a face ceva; încuviințare. 2. (în forma permisiune) învoire de a părăsi serviciul pe o perioadă scurtă de timp, dată unui militar. 3. figură de stil prin care vorbitorul mărturisește că se află la discreția preopinentului. (< fr. permission, lat. permissio)

PERMISIUNE ~i f. Aprobare de a realiza ceva. [G.-D. permisiunii; Sil. -si-u-] /<fr. permission, lat. permissio, ~onis

permisi(un)e f. 1. autorizare de a zice sau de a face ceva; 2. în special, învoire dată soldaților a lipsi dela 1-8 zile.

*permisiúne f. (lat. permissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a permite, voĭe, autorizațiune. În armată, congediŭ care nu trece peste opt zile. – Și -ísie.

permisiune (aprobare) (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. permisiunii; pl. permisiuni

permisiune (aprobare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. permisiunii; pl. permisiuni

permisiune (aprobare) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. permisiunii; pl. permisiuni

PERMISIUNE s. 1. v. încuviințare. 2. autorizație, îngăduință, voie. (~ de a face ceva.)

PERMISIUNE s. 1. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoială, învoire, voie, voință, vrere, (înv. și reg.) poslușanie, slobozenie, (Mold. și Bucov.) pozvolenie, (înv.) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără ~ fetei.) 2. autorizație, îngăduință, voie. (~ de a face ceva.)

permisiune (lat. permissio „concesie”, „predare”), figură dialogistică prin care vorbitorul mărturisește că se află cu totul la discreția preopinentului, supus voinței lui, fie pentru a-l înduioșa, fie pentru a-l face să înțeleagă cât e de odios (P). Ca exemplu, Lefranc (p. 72) citează din Atrée el Thyeste de Crébillon „versurile în care Thyeste se adresează fratelui său, după ce recunoscuse sângele propriului său fiu în cupa pe care acest monstru i-o pregătise”