persiflare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 193 / Pl: ~lări / E: persifla] 1-2 Luare în râs (a propriei persoane sau) a altcuiva Si: persiflaj (1-2). 3 Vorbire pe un ton ironic Si: (rar) persiflaj (3).

PERSIFLARE, persiflări, s. f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; luare în rîs, zeflemisire.

PERSIFLARE s.f. Acțiunea de a persifla și rezultatul ei; luare în rîs, bătaie de joc; persiflaj. [< persifla].

persiflare (desp. -si-fla-) s. f., g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

persiflare (-si-fla-) s. f., g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

persiflare s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. persiflării; pl. persiflări

PERSIFLARE s. 1. v. ironizare. 2. v. ironie.

PERSIFLARE s. 1. ironizare, zeflemisire, (fig.) șfichiuire. (~ cuiva într-un pamflet.) 2. ironie, zeflemea, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.)