23 de definiții pentru personal (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSONAL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al persoanei care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane (1), care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). (Gram.) Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri. II. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Categorie de angajați stabilită după anumite criterii: pregătire, specializare, sector de activitate etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea salariaților, cu evidența lor. 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.

personal, ~ă [At: GOLESCU, Î. 39 / V: (înv) ~e a, ~nel sn, ~rzo~ a / Pl: ~i, ~e / E: lat personalis, ger personell, personal, it personale, fr personnel] 1 a Care aparține unei anumite persoane (1) Si: (înv) personalicesc. 2 a Privitor la o anumită persoană (1). 3 a Care este specific, caracteristic pentru o persoană (1). 4 a Individual. 5 a (Îs) Legături ~e Legături de prietenie. 6 (Îs) a Răspundere ~ă Răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. 7 a (Îs) Drept ~ (îcr drept real) Drept al unei persoane de a obliga o altă persoană să dea, să facă sau să nu facă ceva. 8 a (Îs) Fișă ~ă Fișă care conține informații despre o persoană. 9 a Cu personalitate puternică. 10 av (Întărit prin „eu”, „tu”, „el”) Din punctul de vedere al unei persoane. 11 av Direct. 12 av În persoană. 13 av Nemijlocit. 14 av Destinat unei anumite persoane (1) Si: (înv) personalicește. 15 sn, a (Șîs tren ~) (Tren pentru persoane) care are viteza mai mică decât acceleratul și care oprește în toate stațiile. 16 a (Îs) Pronume ~ Pronume care substituie numele diverselor obiecte după locul sau funcțiunea lor în vorbire Si: (înv) pronume frățesc. 17 a (Îs) Mod ~ Mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane. 18 a (Îs) Verb ~ Verb care poate fi conjugat la toate persoanele. 19 a (Îs) Gen ~ Categorie gramaticală existentă în unele limbi, care diferențiază persoanele (1) de animale și lucruri. 20 sn (Csc) Totalitate a salariaților unei întreprinderi, instituții, organizații obștești etc. 21 sn (Rar) Persoană (1) care aparține personalului (22). 22 sn Serviciu dintr-o întreprindere, într-o instituție etc. care se ocupă cu angajarea personalului (22), cu evidența lui. 23 sn Categorie de salariați din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc aceeași muncă.

PERSONAL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.

PERSONAL2, -Ă, personali, -e, adj. 1. Care aparține unei persoane sau se referă la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. Zbătîndu-se în preocupări meschine și personale, neînțelegînd nimic din ce se petrece în juru-i, e bîntuit de vedeniile morții. SADOVEANU, E. 45. [Poetul este] insuflat nu de dureri personale și proprii... ci de durerile a sute și mii de nenorociți. IONESCU-RION, C. 88. Ion-vodă introduse... controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească. HASDEU, I. V. 31. Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală= răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. Drept personal = (în corelație cu drept real) drept pe care o persoană îl exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să facă sau să nu facă ceva. Fișă personală v. fișă. ♦ (Adverbial) În persoană, direct, nemijlocit. Acesta personal, deși legat de Hagi Curți, știindu-l hagiu, nu avusese curajul să-i vorbească pînă acum despre masonerie. CAMIL PETRESCU, O. II 117. ♦ Original, propriu cuiva. Lucrare personală. 2. (În expr.) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane care are viteză mai mică decît un accelerat sau un rapid și care oprește la toate stațiile. Tocmai sosise personalul de două și patruzeci și trei. C. PETRESCU, A. 312. Șeful (apărînd o secundă în prag): Personalul! Vine personalul! SEBASTIAN, T. 215. Pronume personal = pronume care are forme deosebite pentru indicarea celor trei persoane. Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane.

PERSONAL, -Ă adj. 1. Care aparține cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) În persoană, însuși. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (și s.n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].

PERSONAL, -Ă I. adj. 1. care aparține cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) în persoană, însuși. ◊ original. 2. tren ~ (și s. n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume ~ = pronume care arată persoana (2); mod ~ = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. s. f. (expoziție) ~ă = expoziție a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)

PERSONAL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care aparține unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport ~. 2) Care ține de o persoană; propriu unei persoane; individual. Dosar ~.Răspundere ~ă răspundere care i se atribuie cuiva sau pe care și-o ia cineva în mod individual. Pronume ~ pronume care prin forma sa indică una din cele trei persoane. Mod ~ mod verbal ale cărui forme se schimbă după persoane. (Tren) ~ tren de pasageri (care se oprește în toate stațiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personale

personal a. 1. particular unei persoane: opiniune personală; 2. care atinge persoana: insultă personală; 3. Gram. care arată persoana: pronume personal: mod personal, altul decât infinitivul. ║ adv. în propria persoană: a lucra personal. ║ n. toate persoanele ocupate într’o administrațiune sau într’un serviciu: personalul uzinei.

*personál, -ă adj. (lat. personalis). Particular, propriŭ, individual, al persoaneĭ: calitățĭ personale, interese personale, insultă personală. Egoist, ĭubitor de persoana ta: copiiĭ îs foarte personalĭ. Parțial, care face personalitățĭ (atacă orĭ favorizează o persoană): judecător personal. Fin. Contribuțiune personală, aceĭa pe care o plătește fie-care indiferent de orĭ-ce altă avere. Gram. Pronume personale, acelea care arată persoanele (eŭ, tu, el, noĭ, voĭ, eĭ). Modurĭ personale, acelea care aŭ terminațiunĭ ca să arăte persoanele (indicativu, conjunctivu, optativu saŭ condiționalu și imperativu). S. n., pl. e și urĭ. Totalitatea persoanelor ocupate într’un așezămînt: personalu uneĭ fabricĭ, uneĭ școale, unuĭ minister. Adv. În mod personal, luat în parte: a lucra personal.

perzonal[1], a vz personal corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: perzional. O confirmă forma variantei de față din definiția principală, ordonarea alfabetică, dar și alte cuvinte din aceeași familie — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

personal1 adj. m., pl. personali; f. persona, pl. personale

personal1 adj. m., pl. personali; f. personală, pl. personale

personal2 s. n., (trenuri) pl. personale

personal s. n., (trenuri) pl. personale

personal adj. m., pl. personali; f. sg. personală, pl. personale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PERSONAL adj., adv., s. 1. adj. individual, particular, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese ~.) 2. adj. v. particular. 3. adj. individual, particular, privat, propriu. (Proprietate ~.) 4. adj. v. intim. 5. adj. v. original. 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează ~ cu el; are relații ~ cu el.) 7. s. angajați (pl.), salariați (pl.), slujbași (pl.). (Tot ~ul unei instituții.) 8. cadre (pl.). (Serviciul de ~.)

PERSONAL adj., adv. 1. adj. individual, particular, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese~.) 2. adj. individual, particular, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 3. adj. individual, particular, propriu, (livr.) privat. (Proprietate ~.) 4. adj. domestic, intim, particular, privat. (Are de rezolvat cîteva probleme ~.) 5. adj. original. (Manieră ~ de a scrie.) 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează ~ cu el; are relații ~ cu el.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PERSONAL, -Ă adj. (cf. lat. personalis, fr. personnel): în sintagmele gen personal, mod personal, pronume personal și verb personal (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu să exprimi lucrurile comune într-un stil personal – Horațiu, „Ars poetica”, 128.

PERSONAL COMPUTER (P.C.) (cuv. engl.), computer digital bazat pe un microprocesor și destinat a fi folosit de o persoană în timp.

Intrare: personal (adj.)
personal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personal
  • personalul
  • personalu‑
  • persona
  • personala
plural
  • personali
  • personalii
  • personale
  • personalele
genitiv-dativ singular
  • personal
  • personalului
  • personale
  • personalei
plural
  • personali
  • personalilor
  • personale
  • personalelor
vocativ singular
plural
adjectiv invariabil (I9)
  • personale
perzonal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
personal2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personal
  • personalul
  • personalu‑
plural
  • personale
  • personalele
genitiv-dativ singular
  • personal
  • personalului
plural
  • personale
  • personalelor
vocativ singular
plural
personal3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personal
  • personalul
  • personalu‑
plural
  • personaluri
  • personalurile
genitiv-dativ singular
  • personal
  • personalului
plural
  • personaluri
  • personalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

personal, personaadjectiv

  • 1. Care aparține unei anumite persoane, privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zbătîndu-se în preocupări meschine și personale, neînțelegînd nimic din ce se petrece în juru-i, e bîntuit de vedeniile morții. SADOVEANU, E. 45. DLRLC
    • format_quote [Poetul este] insuflat nu de dureri personale și proprii... ci de durerile a sute și mii de nenorociți. IONESCU-RION, C. 88. DLRLC
    • format_quote Ion-vodă introduse... controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească. HASDEU, I. V. 31. DLRLC
    • 1.1. Legături personale = legături de prietenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Drept personal = (în corelație cu drept real) drept pe care o persoană îl exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să facă sau să nu facă ceva. DLRLC
    • 1.4. Fișă personală. DLRLC
    • 1.5. Expoziție personală = expoziție a unui singur artist. MDN '00
    • 1.6. Original, propriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Lucrare personală. DLRLC
    • 1.7. Cu personalitate puternică, marcată. DEX '09 DEX '98
    • 1.8. (și) adverbial Din punctul de vedere al persoanei care vorbește; în persoană. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Acesta personal, deși legat de Hagi Curti, știindu-l hagiu, nu avusese curajul să-i vorbească pînă acum despre masonerie. CAMIL PETRESCU, O. II 117. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă (și) substantivat neutru Tren personal = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Tocmai sosise personalul de două și patruzeci și trei. C. PETRESCU, A. 312. DLRLC
    • format_quote Șeful (apărînd o secundă în prag): Personalul! Vine personalul! SEBASTIAN, T. 215. DLRLC
  • chat_bubble (în) sintagmă gramatică Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoaneși care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. DEX '09 DLRLC DN
  • chat_bubble (în) sintagmă gramatică Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane. DEX '09 DLRLC MDN '00
  • chat_bubble (în) sintagmă gramatică Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.