PERSONAL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al persoanei care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane (1), care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). (Gram.) Gen personal = categorie gramaticală existentă în unele limbi care diferențiază persoanele de animale și de lucruri. II. S. n. 1. (Cu sens colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Categorie de angajați stabilită după anumite criterii: pregătire, specializare, sector de activitate etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea salariaților, cu evidența lor. 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.

personal, ~ă [At: GOLESCU, Î. 39 / V: (înv) ~e a, ~nel sn, ~rzo~ a / Pl: ~i, ~e / E: lat personalis, ger personell, personal, it personale, fr personnel] 1 a Care aparține unei anumite persoane (1) Si: (înv) personalicesc. 2 a Privitor la o anumită persoană (1). 3 a Care este specific, caracteristic pentru o persoană (1). 4 a Individual. 5 a (Îs) Legături ~e Legături de prietenie. 6 (Îs) a Răspundere ~ă Răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. 7 a (Îs) Drept ~ (îcr drept real) Drept al unei persoane de a obliga o altă persoană să dea, să facă sau să nu facă ceva. 8 a (Îs) Fișă ~ă Fișă care conține informații despre o persoană. 9 a Cu personalitate puternică. 10 av (Întărit prin „eu”, „tu”, „el”) Din punctul de vedere al unei persoane. 11 av Direct. 12 av În persoană. 13 av Nemijlocit. 14 av Destinat unei anumite persoane (1) Si: (înv) personalicește. 15 sn, a (Șîs tren ~) (Tren pentru persoane) care are viteza mai mică decât acceleratul și care oprește în toate stațiile. 16 a (Îs) Pronume ~ Pronume care substituie numele diverselor obiecte după locul sau funcțiunea lor în vorbire Si: (înv) pronume frățesc. 17 a (Îs) Mod ~ Mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane. 18 a (Îs) Verb ~ Verb care poate fi conjugat la toate persoanele. 19 a (Îs) Gen ~ Categorie gramaticală existentă în unele limbi, care diferențiază persoanele (1) de animale și lucruri. 20 sn (Csc) Totalitate a salariaților unei întreprinderi, instituții, organizații obștești etc. 21 sn (Rar) Persoană (1) care aparține personalului (22). 22 sn Serviciu dintr-o întreprindere, într-o instituție etc. care se ocupă cu angajarea personalului (22), cu evidența lui. 23 sn Categorie de salariați din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc aceeași muncă.

PERSONAL, -Ă, personali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care aparține unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ◊ Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală = răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. ♦ Original. ♦ Cu personalitate puternică, marcată. ♦ (Adverbial) Din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit. 2. (În sintagmele) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane, care circulă cu o viteză relativ mică și care oprește în toate stațiile. (Gram.) Pronume personal = pronume care desemnează diferitele persoane (1) și care se declină schimbându-și forma după persoană, număr și caz. (Gram.) Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (3). II. S. n. 1. (Colectiv) Totalitatea persoanelor (1) care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc. ♦ Serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului (II 1). 2. Categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific. – Din lat. personalis, germ. personell, personal, it. personale, fr. personnel.

PERSONAL², -Ă, personali, -e, adj. 1. Care aparține unei persoane sau se referă la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. Zbătîndu-se în preocupări meschine și personale, neînțelegînd nimic din ce se petrece în juru-i, e bîntuit de vedeniile morții. SADOVEANU, E. 45. [Poetul este] insuflat nu de dureri personale și proprii... ci de durerile a sute și mii de nenorociți. IONESCU-RION, C. 88. Ion-vodă introduse... controlul personal al actelor emanate din cancelaria domnească. HASDEU, I. V. 31. Legături personale = legături de prietenie. Răspundere personală= răspundere care îi revine cuiva sau pe care și-o asumă cineva individual. Drept personal = (în corelație cu drept real) drept pe care o persoană îl exercită asupra altei persoane spre a o obliga să dea, să facă sau să nu facă ceva. Fișă personală v. fișă. ♦ (Adverbial) În persoană, direct, nemijlocit. Acesta personal, deși legat de Hagi Curți, știindu-l hagiu, nu avusese curajul să-i vorbească pînă acum despre masonerie. CAMIL PETRESCU, O. II 117. ♦ Original, propriu cuiva. Lucrare personală. 2. (În expr.) Tren personal (și substantivat, n.) = tren de persoane care are viteză mai mică decît un accelerat sau un rapid și care oprește la toate stațiile. Tocmai sosise personalul de două și patruzeci și trei. C. PETRESCU, A. 312. Șeful (apărînd o secundă în prag): Personalul! Vine personalul! SEBASTIAN, T. 215. Pronume personal = pronume care are forme deosebite pentru indicarea celor trei persoane. Mod personal = mod ale cărui forme se modifică după cele trei persoane.

PERSONAL, -Ă adj. 1. Care aparține cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individual, propriu. ♦ (adv.) În persoană, însuși. ♦ Original, propriu. 2. Tren personal (și s.n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. [Pl. -li, -le, (s.n.) -luri. / cf. lat. personalis, fr. personnel].

PERSONAL, -Ă I. adj. 1. care aparține cuiva; specific pentru persoane. ◊ (adv.) în persoană, însuși. ◊ original. 2. tren ~ (și s. n.) = tren de persoane care oprește în toate stațiile; pronume ~ = pronume care arată persoana (2); mod ~ = mod verbal ale cărui forme se modifică după cele trei persoane (2). II. s. f. (expoziție) ~ă = expoziție a unui singur artist. III. s. n. totalitatea angajaților dintr-o instituție sau întreprindere. (< lat. personalis, germ. personal, fr. personnel)

PERSONAL² ~ă (~i, ~e) 1) Care aparține unei persoane ca individ izolat; al unei singure persoane; particular; privat; individual. Transport ~. 2) Care ține de o persoană; propriu unei persoane; individual. Dosar ~. ◊ Răspundere ~ă răspundere care i se atribuie cuiva sau pe care și-o ia cineva în mod individual. Pronume ~ pronume care prin forma sa indică una din cele trei persoane. Mod ~ mod verbal ale cărui forme se schimbă după persoane. (Tren) ~ tren de pasageri (care se oprește în toate stațiile). /<lat. personalis, germ. Perssonel, it. personale

personal a. 1. particular unei persoane: opiniune personală; 2. care atinge persoana: insultă personală; 3. Gram. care arată persoana: pronume personal: mod personal, altul decât infinitivul. ║ adv. în propria persoană: a lucra personal. ║ n. toate persoanele ocupate într’o administrațiune sau într’un serviciu: personalul uzinei.

*personál, -ă adj. (lat. personalis). Particular, propriŭ, individual, al persoaneĭ: calitățĭ personale, interese personale, insultă personală. Egoist, ĭubitor de persoana ta: copiiĭ îs foarte personalĭ. Parțial, care face personalitățĭ (atacă orĭ favorizează o persoană): judecător personal. Fin. Contribuțiune personală, aceĭa pe care o plătește fie-care indiferent de orĭ-ce altă avere. Gram. Pronume personale, acelea care arată persoanele (eŭ, tu, el, noĭ, voĭ, eĭ). Modurĭ personale, acelea care aŭ terminațiunĭ ca să arăte persoanele (indicativu, conjunctivu, optativu saŭ condiționalu și imperativu). S. n., pl. e și urĭ. Totalitatea persoanelor ocupate într’un așezămînt: personalu uneĭ fabricĭ, uneĭ școale, unuĭ minister. Adv. În mod personal, luat în parte: a lucra personal.

personale a vz personal

perzonal^[1], ~ă a vz personal corectat(ă)

personal¹ adj. m., pl. personali; f. personală, pl. personale

+personal² adv.

personal¹ adj. m., pl. personali; f. personală, pl. personale

personal² s. n., (trenuri) pl. personale

personal s. n., (trenuri) pl. personale

personal adj. m., pl. personali; f. sg. personală, pl. personale

PERSONAL adj., adv., s. 1. adj. individual, particular, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese ~.) 2. adj. v. particular. 3. adj. individual, particular, privat, propriu. (Proprietate ~.) 4. adj. v. intim. 5. adj. v. original. 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează ~ cu el; are relații ~ cu el.) 7. s. angajați (pl.), salariați (pl.), slujbași (pl.). (Tot ~ul unei instituții.) 8. cadre (pl.). (Serviciul de ~.)

PERSONAL adj., adv. 1. adj. individual, particular, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese~.) 2. adj. individual, particular, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 3. adj. individual, particular, propriu, (livr.) privat. (Proprietate ~.) 4. adj. domestic, intim, particular, privat. (Are de rezolvat cîteva probleme ~.) 5. adj. original. (Manieră ~ de a scrie.) 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Tratează ~ cu el; are relații ~ cu el.)

Personal ≠ impersonal

PERSONAL, -Ă adj. (cf. lat. personalis, fr. personnel): în sintagmele gen personal, mod personal, pronume personal și verb personal (v.).

DIFFICILE EST PROPRIE COMMUNIA DICERE (lat.) e greu să exprimi lucrurile comune într-un stil personal – Horațiu, „Ars poetica”, 128.

PERSONAL COMPUTER (P.C.) (cuv. engl.), computer digital bazat pe un microprocesor și destinat a fi folosit de o persoană în timp.