petunie sf [At: BRANDZA, D. 291 / V: betoană, betone, beton~, betu~, bitoane, peton~, petună / Pl: ~ii / E: fr pétunia, ger Betonie] Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate, plăcut mirositoare, care au corola în formă de pâlnie Si: (reg) bună-dimineața, leicuță, parfum, pognie, tolceruț, vinete (Petunia hyberida).

PETUNIE, petunii, s. f. Plantă erbacee cu tulpina scundă, cu frunze simple, cu flori izolate, mari, plăcut mirositoare și- cu corola albă, purpurie, violetă etc. în formă de pîlnie; se cultivă în grădini (specii de Petunia). Trei petunii subțirele, Farmec dînd regretelor, Stau de vorbă între ele: - Ce ne facem, fetelor? TOPÎRCEANU, B. 48.

PETUNIE s.f. Plantă erbacee cu flori mici, albe sau violete, și cu miros plăcut, cultivată ca plantă decorativă. [Gen. -iei. / < fr. pétunia, cf. lat. petunia].

PETUNIE s. f. plantă erbacee decorativă, cu flori mari, divers colorate și cu miros plăcut. (< fr. pétunia, lat. petunia)

PETUNIE ~i f. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei mari, în formă de pâlnie, divers colorate și plăcut mirositoare. 2) Floare a acestei plante. [G.-D. petuniei] /<fr. pétunia

*petúnie f. (lat. bot. petunia, d. fr. petun, vechĭu nume al tutunuluĭ, d. pg. petum, cuv. brazilian [guarani], „tutun”. Cp. cu tutun). O plantă solanee care seamănă cu tutunu și e cultivată p. florile eĭ parfumate (petunia). E originară din Argentina.

betunie sf vz petunie

petonie sf vz petunie

petună sf vz petunie

petunie (desp. -ni-e) s. f., art. petunia (desp. -ni-a), g.-d. art. petuniei; pl. petunii, art. petuniile (desp. -ni-i-)

petunie (-ni-e) s. f., art. petunia (-ni-a), g.-d. art. petuniei; pl. petunii, art. petuniile (-ni-i-)

petunie s. f. (sil.-ni-e),art. petunia (sil.-ni-a), g.-d. art. petuniei; pl. petunii, art. petuniile (sil. -ni-i-)

petunie, -nii.

PETUNIE s. (BOT.; Petunia hybrida) (reg.) leicuță, parfum, tolceruț, vinete (pl.), bună-dimineața.

PETUNIE s. (BOT.; Petunia hybrida) (reg.) leicuță, parfum, tolceruț, vinete (pl.), bună-dimineața.

PETUNIA Juss., PETUNIA, fam. Solanaceae. Gen originar din Republica Federativă a Braziliei și Argentina, cca 26 specii, erbacee pînă la semilemnoase, vivace, cultivate ca anuale, glandulos-păroase, tulpini ramificate, înalte sau pitice, erecte sau pendule. Flori divers colorate, miros plăcut, învoite sau simple cu o înflorire bogată și persistentă, pierind din cîmp cu primele brume de toamnă (caliciul 5-foliat, foliole stipelate, corolă infundibuliformă cu tubul floral lung-cilindric sau lărgit spre vîrf, limbul plicat, marginea îndepărtată, pliată, lacinii scurte și late, deseori puțin neregulate, cu vîrf ușor bilobat, 5 stamine inegale, intercalate la mijlocul tubului floral sau mai jos, nu ies din floare, a 5-a stamină cu mult mai mică, stigmat globulos) singulare, la subsuoara frunzei. Valvele capsulei nedivizate. Frunze ovate, sesile sau scurt-pețiolate.

Petunia axillaris (Lam.) Britton, Stern et Poggenb. (syn. P. nyctaginiflora Juss.). Specie care înflorește în iun.-oct. Flori solitare, mari, albe, plăcut-mirositoare, în vîrful pedunculilor axilari, corolă mare, infundibuliformă, limbul întins cu 5 striuri și 5 lobi, viscidă, viloasă 1a. exterior, caliciul cu 5 diviziuni, mai scurt de cîteva ori decît tubul corolei, 5 stamine inegale, nu ies din tubul corolei. Frunze alterne, sesile sau cu pețioli scurți, alungit-eliptice, cele din partea superioară oval-cordiforme, sesile. Plantă anuală și perenă, erbacee, glandulos- păroasă, cu tulpina de cca 65 cm înălțime, ramificată de jos. modificată

Petunia x hybrida Vilm. Hibrid obținut din încrucișarea speciilor P. axilaris și P. violacea. Are un număr foarte mare și variat de forme și soiuri. înflorește vara. Flori (tubul corolei larg, spre vîrf dilatat, caliciu de 2 ori mai scurt decît tubul) divers colorate: roz, albe, roșii, ciclamen, cărămizii, galbene, crem, albastre și violete. Se seamănă în seră, în febr. și se plantează în mai, în aer liber. Frunze ovate, glanduloase. ’Nana Compacta’ are tufe compacte, cu talie mică, 20-30 cm înălțime și flori simple, mici. ’Pendula’ cu soiuri caracterizate prin ramuri lungi de 75-80 cm, tîrîtoare, destinate mai ales jardinierelor de pe balcoane și etajerelor de pe culoare, săli de clasă, cămine culturale etc. ’Grandiflora’ cuprinde soiuri de talie mare, cea 50 cm, cu flori mari, simple, cu marginile corolei întregi și ușor ondulate. ’Grandiflora Nana’ cuprinde soiurile ale căror plante au tufe înalte de 25-30 cm, cu florile divers colorate. ’Fimbriata’, înaltă de 80 cm, cu flori mari, simple și marginile petalelor fimbriate. ’Fimbriata Nana’ are 30 cm înălțime. ’Superbissima’, soiurile acestei grupe au o talie pînă la 80 cm, flori mari, simple, ondulate, cu gîtul pîlniei nervat, frunze cărnoase, groase și rotunde. ’Superbissima Nana’ poate atinge doar înălțimi ce nu pot depăși 45 cm. ’Plena’, cu soiuri caracterizate prin tufe ramificate, compacte, flori mari, învoalte franjurate.