pișcător, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 173 / Pl: ~i, ~oare / E: pișca + -tor] 1 a (Reg; d. oameni) Care ciupește Si: (Trs) pișcos (1). 2 a (D. insecte) Care înțeapă Si: (Trs) pișcos (2). 3 a (Fig; d. oameni) Sarcastic. 4 a (D. ger, vânt) Care provoacă unei persoane o senzație neplăcută, dureroasă, de arsură Si: (Trs) pișcos (3), pițigăios. 5 a (D. băuturi, condimente sau mâncăruri condimentate, mirosuri etc.) Pișcăcios. 6 sf (Trs; Ban) Prăjină crăpată la vârf în patru sau în opt, cu care se culeg din pom fructele la care omul nu ajunge cu mâna. 7 sf Praștie. 8 sf (Iht; reg) Țipar (Misgurnus fossilis).

PIȘCĂTOR, -OARE, pișcători, -oare, adj. 1. Care pișcă (8), care înțeapă. În locul unde se afla acel foișor nu era prea multe muște pișcătoare. DRĂGHICI, R. 160. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă, cu aluzii înțepătoare; mușcător. Cenzura observa... ca nu cumva fraze pișcătoare să alunece la adresa nobilimii. La TDRG. 2. Care pișcă (5), înțepător. Mirosul tare, pișcător al buruienilor, al florilor sălbatice... plutește în toată împrejurimea Văii Dracului. AGÎRBICEANU, S. P. 111. 3. Care fură, care șterpelește. Copilul... să nu fie băutor, trîndav, mincinos, pișcător. La TDRG.

PIȘCĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care pișcă. 2) fig. (despre vorbe și stil) Care conține aluzii răutăcioase; înțepător; usturător; urzicător; mușcător; corosiv. 3) (despre persoane) Care are obiceiul să șterpelească. /a pișca + suf. ~ător

pișcător a. care pișcă sau înțeapă.

pișcătór, -oáre adj. Care pișcă. Înțepător la gust. Fig. Înțepător cu vorba, mordace, caustic: un critic pișcător, o critică pișcătoare. V. picant.

pișcător adj. m., pl. pișcători; f. sg. și pl. pișcătoare

pișcător adj. m., pl. pișcători; f. sg. și pl. pișcătoare

pișcător adj. m., pl. pișcători; f. sg. și pl. pișcătoare

PIȘCĂTOR adj. 1. v. înțepător. 2. v. înăsprit. 3. v. picant.

PIȘCĂTOR adj. v. sarcastic, satiric.

PIȘCĂTOR adj. 1. înțepător. (Insectă ~.) 2. aspru, înăsprit, înțepător, pișcăcios, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Vin ~.) 3. iute, înțepător, picant, piperat, usturător. (Gust ~ al unei mîncări.)

pișcător adj. v. SARCASTIC. SATIRIC.