10 definiții pentru pianoforte
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIANOFORTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.
pianoforte sni [At: SCRIBAN, D. / E: it pianoforte] Pian (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIANOFORTE, pianoforte, s. n. (Rar) Pian (1). – Din it. pianoforte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PIANOFORTE s.n. Pian. [< it. pianoforte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*pianofórte n. Nume italian al pianuluĭ, pron. pĭanoforte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pianoforte (pian) (înv.) (desp. pia-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pianoforte (pian) (înv.) (pia-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pianoforte s. n. (sil. pia-), pl. pianoforte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIANOFORTE s. v. pian.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pianoforte s. v. PIAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pia-no-
substantiv neutru (N30) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |