picta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~tez / E: drr pictor] 1 (C. i. imagini, modele folosite) A reproduce, a reprezenta pe pânză, pe hârtie, pe sticlă etc. cu ajutorul pensulei și al culorilor Si: a zugrăvi, (înv) a pictura (1), (reg) a pângăli. 2 (Fșa) A face o pictură. 3 A se îndeletnici cu pictura. 4 (C. i. materialul pe care se execută pictura) A acoperi cu picturi Si: (înv) a pictura (2). 5 vr (Fam; dep; d. femei) A se farda exagerat Si: (reg) a se boi, a se sulemeni. 6 (C. i. opera de artă executată) A crea, a realiza cu mijloacele specifice picturii Si: (reg) a pângăli. 7 (Pan; c. i. ființe, situații, întâmplări, stări sufletești) A caracteriza sugestiv prin cuvinte, în sfera beletristică Si: a descrie, a zugrăvi. 8 (Pex) A analiza. 9 (Rar; c. i. oameni) A prezenta într-o lumină defavorabilă, defăimătoare.

PICTA, pictez, vb. I. Tranz. A reprezenta prin culori o ființă, un obiect, un peisaj etc. pe hîrtie, pe pînză, pe pereți etc.; a zugrăvi. În definitiv, nu văd de ce nu ai putea picta aceste tablouri? CAMIL PETRESCU, N. 106. ♦ Fig. A înfățișa plastic prin cuvinte; a descrie. Cu mult simț al adevărului istoric autorul pictează figura bătrînului muncitor.

PICTA vb. I. tr. A zugrăvi, a înfățișa în culori, pe pînză, pe zid etc. o ființă, un peisaj etc. [Cf. lat. pictum < pingere].

PICTA vb. tr. a executa o pictură. (< pictură)

A PICTA ~ez 1. tranz. 1) (tablouri, portrete, peisaje etc.) A reprezenta în imagini cu ajutorul pensulei și al culorilor; a zugrăvi. 2) (suprafețe) A acoperi cu imagini, împodobind. 3) fig. (personaje, situații, întâmplări) A descrie în cuvinte cu maximă expresivitate; a zugrăvi. 2. intranz. A se ocupa cu pictura; a practica pictura. /Din pictor, pictură

pictà v. a reprezenta un obiect prin linii și prin colori: a picta un peizaj, un om.

*pictéz v. tr. (d. lat. pictum, supinu luĭ pingere, a picta, din răd. pig, pag, pug, fig, care înseamnă a înfige și de unde vine și deping, împing, împung, înfig). Reprezent pin colorĭ, zugrăvesc: a picta o persoană, un peizaj. V. boĭesc.

picta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pictez, 3 pictează; conj. prez. 1 sg. să pictez, 3 să picteze

picta (a ~) vb., ind. prez. 3 pictează

picta vb., ind. prez. 1 sg. pictez, 3 sg. și pl. pictează

PICTA vb. v. descrie, expune, farda, înfățișa, machia, prezenta, reda, vopsi, zugrăvi.

PICTA vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

PICTA vb. a zugrăvi, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a pingăli, (înv.) a pictura, a zografisi. (A ~ un tablou; a ~ un aspect din natură.)

picta vb. v. DESCRIE. EXPUNE. FARDA. ÎNFĂȚIȘA. MACHIA. PREZENTA. REDA. VOPSI. ZUGRĂVI.

picta (pictez, pictat), vb. – A zugrăvi, a face o pictură. Lat. *pictare (sec. XIX), dubletul lui păta. – Der. pictor, s. m. din lat. pictor (sec. XIX); pictură, s. f., după it. pittura; pictural, adj., din fr. pictural.

picta, pictez I v. t. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură, cu creion de sublimat. II v. r. (peior. – d. femei) a se farda exagerat.