19 definiții pentru pieritor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIERITOR, -OARE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morții, pieirii; muritor. ◊ Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. [Var.: (înv. și reg.) pieitor, -oare adj.] – Pieri + suf. -tor.

PIERITOR, -OARE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morții, pieirii; muritor. ◊ Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. [Var.: (înv. și reg.) pieitor, -oare adj.] – Pieri + suf. -tor.

pieritor, ~oare [At: CORESI, EV. 217 / V: (îrg) ~eit~, ~et~, piit~, (reg) pir~ / Pl: ~i, ~oare / E: pieri + -tor] 1-2 smf, a (Ființă, colectivitate umană) care este supus(ă) morții Si: muritor. 3-4 smf, a (Îls; îla) ~ de foame (Om) foarte sărac. 5-6 smf, a (Îal) (Om) care nu are ce mânca. 7-8 smf, a (Îvr) (Persoană) care este în primejdie de moarte. 9 a Gata de a pieri. 10 a (Reg; d. plante) Care nu s-a dezvoltat suficient Si: pipernicit. 11 a (Bis; înv) Care și-a atras osânda veșnică, pedeapsa divină pentru păcatele săvârșite Si: (înv) pierit (6). 12 a Care este supus stricăciunii, distrugerii, nimicirii. 13 a Care dispare. 14 a Care se risipește. 15 a Care nu durează Si: trecător, efemer, (înv) piericios (3). 16 a (Înv; d. bunuri materiale) Care poate fi înstrăinat, confiscat, luat din proprietatea cuiva, scos la vânzare. 17-18 a, av (Îrg; d. bunuri materiale) (Care este) dat, luat, moștenit, vândut etc. pentru totdeauna Si: veșnic, definitiv.

PIERITOR, -OARE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus pieirii, muritor. Nu știu pentru ce mă bucur că și eu sînt pieritor. LESNEA, A. 74. ◊ Expr. (Despre oameni) Pieritor de foame = muritor de foame, v. muritor. De jaful nemilosului am rămas pieritori de foame. MIRONESCU, S. A. 27. A lăsat pe biata femeie nevinovată, pieritoare de foame. CARAGIALE, O. III 47. Omul are o casă de copii și rămîne pieritor de foame dacă nu plouă. ȘEZ. VII 139. 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. În trecerea atît de scurtă, ființa noastră pieritoare a fost în serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU, E. 24. Pentru ce mi-aș teme Pieritoarea vreme? LESNEA, I. 44. O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale. EMINESCU, O. I 80. – Variantă: pieitor, -oare adj.

PIERITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care piere; care este supus pieirii; muritor. Civilizație ~oare. 2) fig. Care trece repede; care durează puțin timp; muritor; trecător. Slavă ~oare. /a pieri + suf. ~tor

PIEITOR, -OARE adj. v. pieritor.

PIEITOR, -OARE, adj. v. pieritor.

peritór, -oáre adj. Care pere: peritor de foame. Fig. Caduc, trecător, supus peiriĭ: cele omeneștĭ îs peritoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pieritor adj. m., pl. pieritori; f. sg. și pl. pieritoare

pieritor adj. m., pl. pieritori; f. sg. și pl. pieritoare

pieritor adj. m., pl. pieritori; f. sg. și pl. pieritoare

pier, pieri 2, piară 3 conj., piei impr., pierind ger., pieritor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIERITOR adj. 1. v. muritor. 2. v. trecător.

PIERITOR adj. 1. muritor. (înv.) mortac, mortal. (Ființele sînt ~.) 2. efemer, schimbător, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător. piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Intîmplări ~.)

Intrare: pieritor
pieritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieritor
  • pieritorul
  • pieritoru‑
  • pieritoare
  • pieritoarea
plural
  • pieritori
  • pieritorii
  • pieritoare
  • pieritoarele
genitiv-dativ singular
  • pieritor
  • pieritorului
  • pieritoare
  • pieritoarei
plural
  • pieritori
  • pieritorilor
  • pieritoare
  • pieritoarelor
vocativ singular
plural
pieitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieitor
  • pieitorul
  • pieitoru‑
  • pieitoare
  • pieitoarea
plural
  • pieitori
  • pieitorii
  • pieitoare
  • pieitoarele
genitiv-dativ singular
  • pieitor
  • pieitorului
  • pieitoare
  • pieitoarei
plural
  • pieitori
  • pieitorilor
  • pieitoare
  • pieitoarelor
vocativ singular
plural
pietor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piritor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pieritor, pieritoareadjectiv

  • 1. Supus morții, pieirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muritor
    • format_quote Nu știu pentru ce mă bucur că și eu sînt pieritor. LESNEA, A. 74. DLRLC
    • chat_bubble Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De jaful nemilosului am rămas pieritori de foame. MIRONESCU, S. A. 27. DLRLC
      • format_quote A lăsat pe biata femeie nevinovată, pieritoare de foame. CARAGIALE, O. III 47. DLRLC
      • format_quote Omul are o casă de copii și rămîne pieritor de foame dacă nu plouă. ȘEZ. VII 139. DLRLC
  • 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: efemer trecător antonime: etern
    • format_quote În trecerea atît de scurtă, ființa noastră pieritoare a fost în serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
    • format_quote Pentru ce mi-aș teme Pieritoarea vreme? LESNEA, I. 44. DLRLC
    • format_quote O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
etimologie:
  • Pieri + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.