pieziș, ~ă [At: (a. 1766) URICARIUL, XIX, 33 / V: piaz~, ~zeaș, (înv) ~zeș, pizăș, piziș / E: piez + -iș] 1-2 av, a (În mod) înclinat, oblic, diagonal față de o dreaptă sau de un plan Si: piezișat (1-2). 3-4 a, av (Pex) (Care este) strâmb Si: piezișat (3-4). 5-6 av (Îljv) În ~ și (în) curmeziș (Care se petrece) în toate părțile, în lung și în lat Si: pretutindeni. 7 av (Îe) A zâmbi ~ A zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune etc. 8 sf (Mat; înv) Diagonală. 9-10 a, av (Care se află) în sau cu pantă foarte repede Si: abrupt, prăpăstios. 11 sn (Îvr) Povârniș repede. 12-13 av, a (Fig; îoc direct, deschis) (În mod) ocolit, indirect. 14-15 a, av (Pex) (Care are loc) pe ascuns, pe furiș Si: tainic. 16-17 a, av (D. privire) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte. 18-19 a, av (D. privire) (Care este) sașiu. 20-21 a, av (Fig) (Care are loc) pe furiș. 22-23 av, a (În mod) bănuitor. 24-25 a, av (Care se face) cu răutate. 26-27 a, av (Care se face) cu dușmănie. 28-29 a, av (Care se face) cu rea-voință. 30 av (Îe) A vedea (ceva) ~ A aprecia ceva în mod subiectiv, greșit, denaturat. 31 sn (Reg) Bârnă care se pune deasupra ușorilor unei uși sau a unei ferestre, pentru a consolida peretele.

PIEZIȘ, -Ă, pieziși, -e, adj. 1. Aplecat într-o parte, oblic, strîmb. Soarele era sus pe cer, dincolo de amiază, și scăpa din cînd în cînd prin găurile norilor cîte un stîlp pieziș și străveziu de lumină. DUMITRIU, N. 94. În soarele pieziș scînteiau arme de fier și alămurile șelelor. SADOVEANU, O. VII 24. ◊ (Adverbial) Lumina se strecura pieziș prin ramuri verzi. SADOVEANU, O. IV 78. Mă prind cu mîna dreaptă de iarbă, înfig călcîile pieziș și tot ajung sus. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. 2. (Despre un teren) Abrupt, înclinat, prăpăstios. Malul cobora pieziș ca o stîncă. REBREANU, R. I 70. Dealul pe care i l-a arătat baba copilei era foarte înalt și pieziș. MARIAN, O. I 150. 2. (Despre priviri, p. ext. despre ochi) Lăturalnic; p. ext. bănuitor, iscoditor, dușmănos. Guju și Oproiu aruncau cîte o privire piezișă spre Buciu, care mergea înaintea lor cu capul plecat. MIHALE, O. 175. Femeia aruncă o privire piezișă bărbatului. C. PETRESCU, C. V. 10. Te privește cu-un ochi pieziș. NEGRUZZI, S. III 461. ◊ (Adverbial) Baba se uită pieziș la moșneag. SADOVEANU, O. III 575. Spre sfîrșitul actului nu mai îndrăznea să-și întoarcă decît pieziș privirea. CAMIL PETRESCU, N. 4. (Fig.) În față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. REBREANU, R. I 227.

PIEZIȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se efectuează sau se află sub un unghi față de orizontală; costiș; oblic. Perete ~. 2) (despre terenuri) Care este situat în pantă. 3) Care este sau se face lăturalnic. 4) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciș; sașiu. 5) fig. (despre privire) Care caută să observe ceva ascuns; iscoditor; bănuitor. /piez + suf. ~iș

pieziș adv. 1. oblic; 2. fig. pe de lături. [V. piez].

pĭezíș, -ă adj. (d. pĭez). Vest. Oblic. Adv. În mod oblic. – În est peziș.

piaziș, ~ă a vz pieziș

piezeaș, ~ă av, a vz pieziș

piezeș, ~ă a vz pieziș

pizăș, ~ă av, a vz pieziș

piziș, ~ă av, a vz pieziș

pieziș² (desp. pie-) adv.

pieziș¹ (desp. pie-) adj. m., pl. pieziși; f. piezișă, art. piezișa, pl. piezișe

pieziș adj. m., pl. pieziși; f. piezișă, art. piezișa, pl. piezișe

pieziș adj. m., pl. pieziși; f. sg. piezișă, pl. piezișe

pieziș, pl. pieziși, f. piezișă, pl. piezișe

pieziș.

PIEZIȘ adj. v. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic.

PIEZIȘ adv. v. chiondorâș, chiorâș, cruciș, încrucișat, sașiu, strâmb.

PIEZIȘ adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. oblic, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Panta coboară ~.) 3. adj. v. abrupt. 4. adv. v. transversal. 5. adj., adv. v. diagonal. 6. adj., adv. cruciș, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. v. sașiu. 8. adv. v. sașiu. 9. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; privește ~.)

pieziș adv. v. CHIONDORÎȘ. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. SAȘIU. STRÎMB.

PIEZIȘ adj., adv. 1. adj. aplecat, înclinat, oblic, plecat, povîrnit, (rar) teșos, (reg.) ponciș, pravălat, prăvălatic. (Coasta ~ a dealului.) 2. adv. oblic, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Panta coboară ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, prăpăstios, priporos. rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, ripuros, țărrnuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. curmeziș, oblic, transversal. (Taie ~ suprafața obiectului.) 5. adj., adv. diagonal, înclinat, oblic, (înv.) piezișat. (Linie ~.) 6. adj., adv. cruciș, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. chiorîș, cruciș, încrucișat, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 8. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; privește ~.)

pieziș adj. v. DUȘMĂNOS. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC.