23 de definiții pentru pieziș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez2 + suf. -iș.

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez2 + suf. -iș.

pieziș, ~ă [At: (a. 1766) URICARIUL, XIX, 33 / V: piaz~, ~zeaș, (înv) ~zeș, pizăș, piziș / E: piez + -iș] 1-2 av, a (În mod) înclinat, oblic, diagonal față de o dreaptă sau de un plan Si: piezișat (1-2). 3-4 a, av (Pex) (Care este) strâmb Si: piezișat (3-4). 5-6 av (Îljv) În ~ și (în) curmeziș (Care se petrece) în toate părțile, în lung și în lat Si: pretutindeni. 7 av (Îe) A zâmbi ~ A zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune etc. 8 sf (Mat; înv) Diagonală. 9-10 a, av (Care se află) în sau cu pantă foarte repede Si: abrupt, prăpăstios. 11 sn (Îvr) Povârniș repede. 12-13 av, a (Fig; îoc direct, deschis) (În mod) ocolit, indirect. 14-15 a, av (Pex) (Care are loc) pe ascuns, pe furiș Si: tainic. 16-17 a, av (D. privire) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte. 18-19 a, av (D. privire) (Care este) sașiu. 20-21 a, av (Fig) (Care are loc) pe furiș. 22-23 av, a (În mod) bănuitor. 24-25 a, av (Care se face) cu răutate. 26-27 a, av (Care se face) cu dușmănie. 28-29 a, av (Care se face) cu rea-voință. 30 av (Îe) A vedea (ceva) ~ A aprecia ceva în mod subiectiv, greșit, denaturat. 31 sn (Reg) Bârnă care se pune deasupra ușorilor unei uși sau a unei ferestre, pentru a consolida peretele.

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj. 1. Aplecat într-o parte, oblic, strîmb. Soarele era sus pe cer, dincolo de amiază, și scăpa din cînd în cînd prin găurile norilor cîte un stîlp pieziș și străveziu de lumină. DUMITRIU, N. 94. În soarele pieziș scînteiau arme de fier și alămurile șelelor. SADOVEANU, O. VII 24. ◊ (Adverbial) Lumina se strecura pieziș prin ramuri verzi. SADOVEANU, O. IV 78. Mă prind cu mîna dreaptă de iarbă, înfig călcîile pieziș și tot ajung sus. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. 2. (Despre un teren) Abrupt, înclinat, prăpăstios. Malul cobora pieziș ca o stîncă. REBREANU, R. I 70. Dealul pe care i l-a arătat baba copilei era foarte înalt și pieziș. MARIAN, O. I 150. 2. (Despre priviri, p. ext. despre ochi) Lăturalnic; p. ext. bănuitor, iscoditor, dușmănos. Guju și Oproiu aruncau cîte o privire piezișă spre Buciu, care mergea înaintea lor cu capul plecat. MIHALE, O. 175. Femeia aruncă o privire piezișă bărbatului. C. PETRESCU, C. V. 10. Te privește cu-un ochi pieziș. NEGRUZZI, S. III 461. ◊ (Adverbial) Baba se uită pieziș la moșneag. SADOVEANU, O. III 575. Spre sfîrșitul actului nu mai îndrăznea să-și întoarcă decît pieziș privirea. CAMIL PETRESCU, N. 4. (Fig.) În față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. REBREANU, R. I 227.

PIEZÍȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se efectuează sau se află sub un unghi față de orizontală; costiș; oblic. Perete ~. 2) (despre terenuri) Care este situat în pantă. 3) Care este sau se face lăturalnic. 4) (despre privire, ochi) Care este orientat cruciș; sașiu. 5) fig. (despre privire) Care caută să observe ceva ascuns; iscoditor; bănuitor. /piez + suf. ~iș

pieziș adv. 1. oblic; 2. fig. pe de lături. [V. piez].

pĭezíș, -ă adj. (d. pĭez). Vest. Oblic. Adv. În mod oblic. – În est peziș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pieziș1 (desp. pie-) adj. m., pl. pieziși; f. piezișă, art. piezișa, pl. piezișe

pieziș adj. m., pl. pieziși; f. piezișă, art. piezișa, pl. piezișe

piezíș adj. m., pl. piezíși; f. sg. piezíșă, pl. piezíșe

pieziș, pl. pieziși, f. piezișă, pl. piezișe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIEZÍȘ adj. v. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic.

PIEZÍȘ adv. v. chiondorâș, chiorâș, cruciș, încrucișat, sașiu, strâmb.

PIEZÍȘ adj., adv. 1. adj. v. înclinat. 2. adv. oblic, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Panta coboară ~.) 3. adj. v. abrupt. 4. adv. v. transversal. 5. adj., adv. v. diagonal. 6. adj., adv. cruciș, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. v. sașiu. 8. adv. v. sașiu. 9. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; privește ~.)

pieziș adv. v. CHIONDORÎȘ. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. SAȘIU. STRÎMB.

PIEZIȘ adj., adv. 1. adj. aplecat, înclinat, oblic, plecat, povîrnit, (rar) teșos, (reg.) ponciș, pravălat, prăvălatic. (Coasta ~ a dealului.) 2. adv. oblic, (pop.) ponciș, (reg.) șoldiș, (Transilv. și Ban.) cordiș, (Olt. și Munt.) păliș. (Panta coboară ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, prăpăstios, priporos. rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, ripuros, țărrnuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. curmeziș, oblic, transversal. (Taie ~ suprafața obiectului.) 5. adj., adv. diagonal, înclinat, oblic, (înv.) piezișat. (Linie ~.) 6. adj., adv. cruciș, oblic. (Orientare ~ a unor linii.) 7. adj. chiorîș, cruciș, încrucișat, sașiu, strabic, (pop.) șpanchiu, zbanghiu, (reg.) bazaochi, ceacîr, ceur, chior, honchiu, ponciș, (prin Transilv.) chiomb. (Ochi ~; privire ~.) 8. adj., adv. bănuitor, iscoditor. (Privire ~; privește ~.)

pieziș adj. v. DUȘMĂNOS. NEPRIETENESC. NEPRIETENOS. OSTIL. POTRIVNIC.

Intrare: pieziș
pieziș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieziș
  • piezișul
  • piezișu‑
  • piezișă
  • piezișa
plural
  • pieziși
  • piezișii
  • piezișe
  • piezișele
genitiv-dativ singular
  • pieziș
  • piezișului
  • piezișe
  • piezișei
plural
  • pieziși
  • piezișilor
  • piezișe
  • piezișelor
vocativ singular
plural
piaziș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piezeaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piezeș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piziș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pieziș, piezișăadjectiv

  • 1. (și) adverbial (Care este) aplecat într-o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele era sus pe cer, dincolo de amiază, și scăpa din cînd în cînd prin găurile norilor cîte un stîlp pieziș și străveziu de lumină. DUMITRIU, N. 94. DLRLC
    • format_quote În soarele pieziș scînteiau arme de fier și alămurile șelelor. SADOVEANU, O. VII 24. DLRLC
    • format_quote Lumina se strecura pieziș prin ramuri verzi. SADOVEANU, O. IV 78. DLRLC
    • format_quote Mă prind cu mîna dreaptă de iarbă, înfig călcîile pieziș și tot ajung sus. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. DLRLC
    • chat_bubble A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Malul cobora pieziș ca o stîncă. REBREANU, R. I 70. DLRLC
    • format_quote Dealul pe care i l-a arătat baba copilei era foarte înalt și pieziș. MARIAN, O. I 150. DLRLC
  • 3. figurat (Care este, se face etc.) ocolit, indirect. DEX '09 DEX '98
  • 4. (și) adverbial (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Guju și Oproiu aruncau cîte o privire piezișă spre Buciu, care mergea înaintea lor cu capul plecat. MIHALE, O. 175. DLRLC
    • format_quote Femeia aruncă o privire piezișă bărbatului. C. PETRESCU, C. V. 10. DLRLC
    • format_quote Te privește cu-un ochi pieziș. NEGRUZZI, S. III 461. DLRLC
    • format_quote Baba se uită pieziș la moșneag. SADOVEANU, O. III 575. DLRLC
    • format_quote Spre sfîrșitul actului nu mai îndrăznea să-și întoarcă decît pieziș privirea. CAMIL PETRESCU, N. 4. DLRLC
    • format_quote figurat În față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. REBREANU, R. I 227. DLRLC
etimologie:
  • Piez + sufix -iș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.