piperat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~păr~ / Pl: ~ați, ~e / E: pipera] 1 a (D. mâncăruri și băuturi) În care s-a pus mult piper sau alte condimente iuți, care are gust de piper sau de alte condimente Si: condimentat, iute, picant, (reg) papricat. 2 a (Reg; îe) A avea mâini ~e A fi hoț. 3 a (Reg; d. oameni; îla) Sărat și ~ Rău. 4 a (Fig; d. mirosuri, miresme) Pătrunzător. 5 a (Fig; d. vorbe) Răutăcios. 6 a (Fig; fam; d. prețuri, plăți etc.) Exagerat de mare. 7 a (D. obiecte, mărfuri) Care costă scump Si: (fam) sărat. 8 a (Fig; d. cuvinte, anecdote, glume etc.) Ușor indecent. 9 sn (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 Melodie după care se execută piperatul (9). corectat(ă)

PIPERAT, -Ă, piperați, -te, adj. (Și în forma pipărat) (Despre mîncări și băuturi) în care s-a pus (mult) piper, dres cu (mult) piper; picant. Vinul... acru și pastrama foarte pipărată, care sfîrîie îndelung pe grătarul cu jar, au un gust deosebit. SADOVEANU, L. 169. De-aș avea un făgădău Ce crișmar aș mai fi eu... Aș da vinul pipărat La voinicul supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 224. ♦ (Despre miresme, mirosuri) înțepător, pătrunzător. Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre prețuri, dobînzi, plăți) Foarte ridicat, mare. Pîn-acuma el luase dobînzi cam sărate; de acum ajunsese să plătească el camătă din ce în ce mai pipărată. CARAGIALE, O. III 39. 3. Fig. (Despre povestiri cu tîlc) Indecent, picant. Avea sub braț un teanc de broșuri, – operele lui. Cam pipărate. PAS, Z. I 56. Numai după plecarea lui începură cîntecele pipărate cu vorbe pe șleau. CAMIL PETRESCU, O. II 295. – Variantă: pipărat, -ă adj.

PIPERAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PIPERA. 2) (despre mâncăruri și băuturi) Care are (prea mult) piper; cu (prea mult) piper. 3) (despre prețuri, dobânzi etc.) Care este foarte ridicat. 4) fig. (despre glume, anecdote) Care are un caracter ușor indecent. /v. a pipera

piperát, -ă adj. (d. piper). Cu gust de piper saŭ de ardeĭ. Fig. Înțepător, caustic: o vorbă piperată. Exorbitant, scump: prețurĭ piperate. – În est pipărat, pop. chi-.

pipărat, ~ă a vz piperat

pipărat a. 1. dres cu piper; 2. înțepător: vorbe pipărate; 3. fam. prea scump (cf. scump foc): e cam pipărat.

pipărát, V. piperat.

PIPERAT adj. v. deșănțat, exagerat, excesiv, exorbitant, imoral, impudic, indecent, mare, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, ridicat, scabros, scârbos, scump, trivial, vulgar.

PIPERAT adj. 1. v. picant. 2. iute, înțepător, picant, pișcător, usturător. (Gust ~ al unei mâncări.)

PIPERAT adj. 1. condimentat, iute, picant, (reg.) papricat. (O mîncare ~.) 2. iute, înțepător, picant, pișcător, usturător. (Gust ~ al unei mîncări.)

piperat adj. v. DEȘĂNȚAT. EXAGERAT. EXCESIV. EXORBITANT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. MARE. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. RIDICAT. SCABROS. SCÎRBOS. SCUMP. TRIVIAL. VULGAR.

piperat, -ă, piperați, -te adj. 1. (d. prețuri, dobânzi etc.) foarte ridicat, exagerat de mare 2. (d. o glumă) indecent; picant