pistă¹ sf [At: ENC. VET. 133 / Pl: ~te / E: fr piste] 1 Urmă lăsată pe sol de un animal în mersul său. 2 (Fig) Direcție care conduce spre un anumit țel sau pe care cineva o apucă într-un anume scop. 3 Fâșie de teren delimitată, special amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor, întreceri și antrenamente sportive, executarea unui proces tehnologic etc. 4 (Rar) Ring de dans. 5 (Șîs ~ sonoră) Fâșie îngustă dispusă lateral de-a lungul unui film cinematografic, a unei benzi de magnetofon etc., care cuprinde înregistrarea sunetelor.

PISTĂ, piste, s. f. 1. Fîșie de teren amenajată ca drum și rezervată unei circulații speciale. ♦ Loc amenajat pentru desfășurarea unor întreceri sportive, alergări de cai, antrenamente etc. Un grup de atleți aleargă sprinteni pe piste acoperite cu zgură, SCÎNTEIA, 1953, nr. 2759. 2. (Determinat uneori prin «de aerodrom») Teren amenajat pentru rularea avioanelor la decolare și la aterizare. ♦ (Neobișnuit) Loc rezervat pentru dans într-un local public. Ce se poate vedea într-un dancing?... Pe o pistă cîteva perechi de automate, cu figuri țapene de lemn, învîrtindu-se, agitîndu-se. C. PETRESCU, Î. II 248. 3. Fig. Făgaș, curs; direcție. Îi sfătui să suspende deocamdată interogatoriile, să nu se facă zarvă de prisos în sat, și să pornească pe altă pistă cercetările. REBREANU, R. I 118. 4. (În expr.) Pistă sonoră = fîșie de la marginea unui film cinematografic, pe care este făcută înregistrarea sonoră.

PISTĂ s.f. 1. Urmă; făgaș. ♦ Pistă sonoră = parte a unui film, a unei benzi de magnetofon etc. pe care sunt imprimate sunetele. 2. Teren amenajat pentru curse, pentru schi, pentru întreceri sportive etc. 3. Teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. [< fr. piste, cf. it. pista].

PISTĂ s. f. 1. teren amenajat pentru curse, schi, întreceri sportive etc. 2. fâșie de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor. 3. urmă, făgaș, direcție. 4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care servește ca suport al imprimării. (< fr. piste, it. pista)

PISTĂ ~e f. 1) Suprafață lungă de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor. 2) Fâșie de teren (de obicei circulară) special amenajată pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ◊ ~ sonoră parte a peliculei cinematografice pe care se imprimă dialogul și muzica filmului. 3) Fiecare dintre fâșiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac înregistrări acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; făgaș. /<fr. piste, it. pista

*pístă f., pl. e (fr. piste, d. it. pista și pesta, d. pestare, a bătături, care vine d. lat. pîstare. V. piston, pisez, păstare. Cp. cu imaș). Loc de alergat (p. caĭ și vehicule). Urma unuĭ vînat, unuĭ tîlhar. – Curat rom. bătătură. V. hățaș.

pistă s. f., g.-d. art. pistei; pl. piste

pistă s. f., g.-d. art. pistei; pl. piste

pistă s. f., g.-d. art. pistei; pl. piste

PISTĂ s. v. urmă.

PISTĂ SONORĂ s. v. coloană sonoră.

PISTĂ porțiune de teren special amenajată în vederea decolării și aterizării avioanelor, construită din materiale rezistente (betonate, consolidate, sfaltate, metalice, din plastic) și prevăzută cu mijloace optice sau dispozitive radioelectrice pentru a permite aterizarea și decolarea pe timp de noapte sau în zilele cu vizibilitate redusă. Pista de decolare-aterizare este amenajată pe axul dominant al vântului pentru înlesnirea decolării și aterizării în bune condiții. Pentru avioanele de luptă și de transport cu greutate și viteză mare, lungimea pistei variază între 1000-1500 m, iar lățimea între 60-100 m, putând fi amenajată pe un tronson de autostradă. Pista de decolare-apuntare este amenajată pentru avioanele de luptă ambarcate pe portavioane (v.), pe puntea navei, fiind dotată cu instalații de catapultare și sandouri (v.), cu care facilitează decolarea și apuntarea scurtă.

pistă de reptație, (engl.= repichnia) → bioglife.

TUR DE PISTĂ zbor de școală deasupra unui aerodrom, cuprinzând următoarele elemente de pilotaj: decolarea, executarea virajelor și priza de aterizare.