planetoid sn [At: LTR² / Pl: ~izi / E: fr planétoïde] Planetă (1) mică din sistemul solar Si: asteroid.

PLANETOID, planetoizi, s. m. Asteroid. – Pronunțat: -to-id.

PLANETOID s.m. Planetă mică din sistemul solar; asteroid. [Pron. -to-id. / < fr. planétoïde].

PLANETOID s. m. 1. planetă mică din sistemul solar; asteroid. 2. satelit artificial. (< fr. planétoïde)

planetoid s. n. (astr.) Satelit artificial ◊ „Lansarea planetoidului «Explorer 49». La Centrul spațial de la Cape Kennedy a avut loc duminică la ora 14,13 G.M.T. lansarea satelitului «Explorer-49», care urmează să se înscrie, peste cinci zile, pe o orbită circumlunară. N. A. S. A. a precizat că acest planetoid [...] va efectua cel mai aprofundat studiu întreprins vreodată al semnalelor radio provenind din galaxia noastră, din afara ei, de pe Pământ și de pe Jupiter.” Sc. 11 VI 73 p. 4 (din fr. planétoïde; LTR, DT; DN, DEX, DN3 – alt sens)

PLANETOID ~zi m. Planetă mică din sistemul solar, aflată, de regulă, între orbitele lui Marte și Jupiter; asteroid. [Sil. -to-id] /<fr. planétoïde

planetoid s. m., pl. planetoizi

planetoid s. m., pl. planetoizi

planetoid s. m., pl. planetoizi

PLANETOID s. v. asteroid.

PLANETOID s. (ASTRON.) asteroid. (Un ~ nu poate fi văzut cu ochiul liber.)

PLANETO- „planetă, planetar”. ◊ gr. planetes „rătăcitor, călător” > fr. planéto-, germ. id., engl. id. > rom. planeto-. □ ~id (v. -id), s. m., planetă mică din sistemul solar; sin. asteroid; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a astrofizicii care studiază structura planetelor și a sateliților lor.