6 definiții pentru planiedru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLANIEDRU, -Ă, planiedri, -e, adj. (Despre cristale) Care are suprafețe plane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. planièdre.
PLANIEDRU, -Ă, planiedri, -e, adj. (Despre cristale) Care are suprafețe plane. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. planièdre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
planiedru, ~ră a [At: DN3 / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri, ~re / E: fr planièdre] (D. cristale) Care are suprafețe plane (53).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLANIEDRU, -Ă adj. (Geom.) Care are suprafețe plane. [Pron. -ni-e-. / < fr. planièdre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLANIEDRU, -Ă adj. (despre cristale) cu fețe plane. (< fr. planièdre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
planiedru adj. m., pl. planiedri; f. sg. planiedră, pl. planiedre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PLANI- „plan, neted, întins”. ◊ L. planus „neted” > fr. plani-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. plani-. □ ~edru (v. -edru), adj., care are suprafețe plane; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Parte a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. Parte a geometriei care studiază suprafețele plane; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat pentru măsurarea suprafețelor plane; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre păsări) cu ciocul plat; ~sferă (v. -sferă), s. f., hartă în care sînt reprezentate cele două emisfere ale globului pămîntesc sau ale sferei cerești.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
planiedru, planiedrăadjectiv
- 1. (Despre cristale) Care are suprafețe plane. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DETS
etimologie:
- planièdre DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00