18 definiții pentru planta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

planta [At: ASACHI, S. I, 218 / V: (înv) plăn~, plân~ / Pzi: ~tez, 3 (înv) plantă / E: fr planter, lat plantare] 1 vt A înfige puieți, răsaduri etc. cu rădăcinile în pământ, la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: a sădi, (înv) a plăntălui (1). 2 vt A acoperi un teren cu puieți, rădăcini etc. Si: a sădi, (înv) a plăntălui (2). 3 vt (Pan) A așeza. 4 (Pan) A fixa stâlpi, pari etc. în pământ. 5 vr (Îe) A se ~ în fața cuiva A se opri inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 6 vt A îngropa o mină pe o porțiune de teren după un anumit sistem, spre a o face să explodeze Si: a mina. 7 (Frr) A părăsi brusc.

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în față cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare.

PLANTA, plantez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în pămînt puieți, răsaduri, butași, vițe, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. V. sădi. Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. A fixa în pămînt un stîlp, un par etc. ♦ Fig. A așeza, a instala. Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160. ◊ (Refl., în expr.; familiar) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun în fața cuiva. 3. A îngropa mine pe o porțiune de teren; a mina.

PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare].

PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

A PLANTÁ ~éz tranz. 1) (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ ca să crească; a sădi. 2) (stâlpi, pari etc.) A înfige în pământ fixând. 3) mil. (mine) A pune pe o anumită suprafață (pentru a arunca în aer). /<fr. planter, lat. plantare

plantà v. a sădi, a pune o plantă în pământ să crească.

*plantéz v. tr. (lat. plantare, fr. planter). Răsădesc, pun o plantă în pămînt ca să prindă rădăcină. Vîr, înfig: a planta steagu în pămînt (maĭ des: a implanta). Fig. Pun ca să stea de pază: poliția plantase gardiștĭ la toate ĭeșirile. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc în picĭoare undeva: cerșitoriĭ se plantase la ușa bisericiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

planta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plantez, 3 plantea; conj. prez. 1 sg. să plantez, 3 să planteze

planta (a ~) vb., ind. prez. 3 plantea

plantá vb., ind. prez. 1 sg. plantéz, 3 sg. și pl. planteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLANTÁ vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlânta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)

PLANTA vb. a pune, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ doi puieți.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a planta copii expr. (adol.) a se masturba.

Intrare: planta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • planta
  • plantare
  • plantat
  • plantatu‑
  • plantând
  • plantându‑
singular plural
  • plantea
  • plantați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plantez
(să)
  • plantez
  • plantam
  • plantai
  • plantasem
a II-a (tu)
  • plantezi
(să)
  • plantezi
  • plantai
  • plantași
  • plantaseși
a III-a (el, ea)
  • plantea
(să)
  • planteze
  • planta
  • plantă
  • plantase
plural I (noi)
  • plantăm
(să)
  • plantăm
  • plantam
  • plantarăm
  • plantaserăm
  • plantasem
a II-a (voi)
  • plantați
(să)
  • plantați
  • plantați
  • plantarăți
  • plantaserăți
  • plantaseți
a III-a (ei, ele)
  • plantea
(să)
  • planteze
  • plantau
  • planta
  • plantaseră
plănta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plânta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

planta, plantezverb

  • 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentru a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: sădi
    • format_quote Privea arbuștii exotici plantați în cutii de lemn pe marginea terasei. C. PETRESCU, Î. I 2. DLRLC
  • 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc.. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.1. figurat Așeza, instala. DLRLC
      • format_quote Mai tare era pozițiunea moldovenilor plantați pe un munte șănțuit. HASDEU, I. V. 160. DLRLC
    • 2.2. A instala un decor (în scenă, pe un platou de filmare). MDN '00
    • chat_bubble reflexiv A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. DEX '09 DLRLC MDN '00
      sinonime: proțăpi
  • 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: mina
  • 4. A fixa cu insistență. MDN '00
  • 5. familiar A părăsi brusc pe cineva. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.