16 definiții pentru plasa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

plasa2 [At: I. IONESCU, M. 139 / Pzi: ~sez / E: fr placer] 1 vi A investi o sumă de bani, un capital într-o marfă, întreprindere, afacere, într-un bun etc. pentru a obține un câștig sau a conserva valoarea Si: a aloca. 2 vt A vinde mărfuri, bunuri etc. 3 vt A distribui mărfuri, bunuri etc. în schimbul unei sume de bani și în vederea obținerii unui câștig. 4-5 vtr A (se) stabili într-un anumit loc, spațiu, ierarhie etc. 6-7 vtr A (se) pune într-o anumită situație. 8-9 vtr (A face sau) a reuși să fie numit într-o funcție, într-un post. 10 vt (Rar) A introduce într-un grup, într-o categorie socială superioară Si: a căpătui. 11 vr A se situa pe o anumită poziție, luând o anumită atitudine. 12 vt A introduce cuvinte, afirmații, ironii etc. într-o conversație, într-o relatare, la timpul sau la locul care pare potrivit. 13 vt (Spt) A trimite o minge, un proiectil către un punct determinat sau la un anumit jucător.

PLASÁ, plasez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva într-un anumit loc; a așeza pe cineva într-un post, într-o situație (bună); a procura cuiva o. slujbă. Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine (de pe o anumită poziție). A se plasa pe poziții progresiste. 2. (Cu privire la valori bănești) A investi. Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. ♦ A vinde. Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. ♦ (Cu privire la vorbe, idei) A spune ceva la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. 3. (La sporturile cu mingea) A trimite, a îndrepta mingea într-un loc anumit. A plasat mingea în colțul porții.

PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].

PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer)

A PLASÁ ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenție). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiție; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrățișeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer

A SE PLASÁ mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer

plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer).

*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într’o ipotecă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plasez, 3 plasea; conj. prez. 1 sg. să plasez, 3 să plaseze

plasa (a ~) vb., ind. prez. 3 plasea

plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. și pl. plaseáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.

PLASA vb. 1. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 2. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. a se clasa, a se clasifica, a se situa. (S-a ~ al doilea în concurs.) 5. a băga, a investi, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.) 6. a desface, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plasá (plaséz, plasát), vb. – A așeza într-un anumit loc. Fr. placer.Der. plasament, s. n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s. m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).

Intrare: plasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plasa
  • plasare
  • plasat
  • plasatu‑
  • plasând
  • plasându‑
singular plural
  • plasea
  • plasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plasez
(să)
  • plasez
  • plasam
  • plasai
  • plasasem
a II-a (tu)
  • plasezi
(să)
  • plasezi
  • plasai
  • plasași
  • plasaseși
a III-a (el, ea)
  • plasea
(să)
  • plaseze
  • plasa
  • plasă
  • plasase
plural I (noi)
  • plasăm
(să)
  • plasăm
  • plasam
  • plasarăm
  • plasaserăm
  • plasasem
a II-a (voi)
  • plasați
(să)
  • plasați
  • plasați
  • plasarăți
  • plasaserăți
  • plasaseți
a III-a (ei, ele)
  • plasea
(să)
  • plaseze
  • plasau
  • plasa
  • plasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plasa, plasezverb

  • 1. tranzitiv A investi bani, valori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. DLRLC
    • 1.1. A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. DLRLC
  • 2. tranzitiv A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. DLRLC
    • format_quote Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. DLRLC
    • 3.2. reflexiv A se situa pe o poziție; a lua atitudine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A se plasa pe poziții progresiste. DLRLC
  • 4. tranzitiv sport A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A plasat mingea în colțul porții. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.