PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lat, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări atletice) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

plat², ~ă [At: IC. LUM. (1841), 389¹/18 / Pl: ~ați, ~e / E: fr plat, ger platt] 1 a (D. obiecte) Care are o suprafață plană, netedă. 2 a Care nu este bombat. 3 a Al cărui fund este plan. 4 a (Pex) Al cărui fund este puțin adânc. 5 a (D. terenuri) Întins. 6 a (Îs) Picior ~ Platfus. 7 av Vertical. 8 av Drept. 9 a (Fig; d. producții literare, artistice, stil etc.) Lipsit de expresie, de culoare Si: banal, fad. 10 a (D. mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru. 11 a (D. mediul înconjurător, modul de viață etc.) Lipsit de variație Si: monoton. 12 a (D. oameni) Fără personalitate. 13 a (D. oameni) Fără valoare. 14 a (D. oameni) Neinteresant. 15 a (D. oameni) Fără imaginație Si: îngust. 16 a (Pex; d. oameni) Prost. 17 a (Spt; d. alergări atletice, de obicei urmat de determinări care indică distanța) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat.

plat¹ sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: ger Platte] 1 (Trs) Sobă de gătit. 2 (Prc) Plită la soba de gătit. 3 (Reg) Vagon platformă cu care se transportă lemne de foc pe căile ferate forestiere.

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformație congenitală a piciorului care are talpa prea puțin scobită; platfus. ♦ (Despre terenuri) Întins, neted, șes. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbăd, fad; șters, banal. ♦ (Despre mediul înconjurător, modul de viață etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variație, monoton. ♦ (Despre persoane) Fără personalitate, fără valoare, neinteresant, fără imaginație; prost. 3. (Sport; despre alergări de viteză) Care se desfășoară pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

PLAT, -Ă, plați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lătăreț, turtit. Scoase din buzunarul paltonului o sticlă plată de coniac, C. PETRESCU, Î. II 138. ♦ (Despre terenuri) Neted, șes. Cîmpie plată. ◊ (Sport; cu elipsa substantivului) A alergat 100 m plat. ◊ Fig. Sub frunțile acelea plate s-o fi petrecînd oare ceva? BART, S. M. 84. Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare, banal. Stil plat.

PLAT, -Ă adj. 1. Lat, turtit; neted, șes. ♦ Picior plat = picior cu talpa prea puțin scobită. 2. (Fig.) Fără expresivitate, plictisitor, banal. [Cf. fr. plat, germ. platt].

PLAT¹ s. n. fiecare din felurile de mâncare ale unui meniu. (< fr. plat)

PLAT², -Ă adj. 1. lat, turtit, neted, șes. ♦ picior ~ = platfus. 2. (fig.) fără expresivitate, plictisitor, banal. (< fr. plat)

plat s. n. (franțuzism; alim.) Fel de mâncare ◊ „[...] ne întâlnim de două ori pe lună și atunci îi prepar plat-ul preferat: spaghetti.” Săpt. 7 VII 78 p. 5 (din fr. plat)

PLAT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte) Care are lățimea și lungimea cu mult mai mare decât grosimea; de formă lată și turtită; lătăreț. 2): Picior ~ v. PICIOR. 3) (despre forme de relief) Care este întins și neted; șes. 4) fig. Care este sărac în imagini artistice; lipsit de expresivitate artistică; fad; searbăd; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de personalitate; fără caracter personal. /<fr. plat

*plat, -ă adj. (fr. plat, d. lat. pop. *plattus, probabil înrudit cu vgr. platýs, lat). Barb. Lat, turtit, neted. Fig. Ordinar, banal, fără merit: un personagiŭ plat, niște poeziĭ plate. Adv. A te exprima plat.

plat-bandă f. 1. fășie de pământ ce mărginește laturile unei grădini și care de obiceiu e garnisită cu flori, arbuști, etc.; 2. Arhit. ciubuc lat și neted.

plat adj. m., pl. plați; f. plată, pl. plate

plat adj. m., pl. plați; f. plată, pl. plate

plat adj. m., pl. plați; f. sg. plátă, pl. pláte

*apă plată s. f. + adj.

PLAT s. v. mașină, plită, sobă.

PLAT adj. v. banal, comun, inexpresiv, monoton, neexpresiv, prozaic, uniform.

PLAT adj. 1. lătăreț, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.) 2. v. drept. 3. v. neted. 4. neted, (reg.) lin. (Drum ~.)

PLAT adj. 1. lătăreț, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.) 2. drept, neted, plan, șes, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (O cîmpie, o suprafață ~.) 3. neted, (înv.) limpede. (Teren ~.) 4. neted, (reg.) lin. (Drum ~.)

plat adj. v. BANAL. COMUN. INEXPRESIV. MONOTON. NEEXPRESIV. PROZAIC. UNIFORM.

plat s. v. MAȘINĂ. PLITĂ. SOBĂ.

plat (plátă), adj. – Plan, întins. Fr. plat. – E dubletul lui plat, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platte. – Der. platitudine, s. f., din fr. platitudine; platou, s. n., din fr. plateau; platformă, s. f., din fr. plate-forme; ploatăn, s. n. (Trans., sobă, plită), din germ. Platten (Candrea).

plat, pláturi, s.n. (reg.) 1. sobă (de gătit); plita acestei sobe. 2. vagon-platformă cu care se transportă lemne de foc.