24 de definiții pentru plaz

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., sb. plaz.

plaz1 sn [At: ECONOMIA, 20/5 / V: (reg) plas (Pl și: plăși, plași sm), plaști smp / Pl: ~uri / E: slv *плазъ cf bg плаз, srb plaz] 1 Piesă de sprijin la plugul cu brăzdar, așezată în partea inferioară a trupiței și care servește la asigurarea stabilității plugului în timpul aratului Si: (reg) bârsă, călcâi, nadă1, piept, plasă (37), plughiță, pod1, talpă. 2 (Reg) Trupiță la plug. 3 (Mol) Bârsă la plug. 4 (Mol; Mar) Fier al plugului. 5 (Olt; Mun; mpl) Talpă la sanie. 6 (Mpl) Lemne groase care alcătuiesc patul sau trupul războiului de țesut Si: (reg) butuci, craci, drugi, fofeze, grindeie, lemne, tălpi, tălpeți.

plaz2 sn [At: MOXA, 354/25 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv) Prezicere făcută de un oracol Si: prevestire, profeție, prorocire.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea; talpă. – Din bg., scr. plaz.

PLAZ, plazuri, s. n. Piesă de sprijin, așezată în dosul cormanei și pe care se tîrăște plugul cînd merge pe brazdă; talpă. Pe-acele vremuri... cînd n-avea plugul încă plaz, Jupînul Pipăruș-viteaz Făcea minuni. COȘBUC, P. II 251. Eu cu ochii după dînsa Mi s-o rupt plazu și bîrsa. ȘEZ. III 58.

plaz n. 1. partea pe care se târăște plugul când brăzdează pământul; 2. pl. lemnele cele groase ce alcătuesc patul răsboiului de țesut. [Bulg. PLAZ, brăzdarul plugului].

1) plaz n., pl. urĭ. Vechĭ. Anunțare, revelațiune.

2) plaz n., pl. urĭ (sîrb. rut. plaz, suprafață netedă a unuĭ lucru, d. vsl. plazivŭ, alunecos; bg. plŭzica, plaz. V. za-plaz. Partea cea maĭ de jos a brăzdaruluĭ, (numită și taban), pe care alunecă saŭ se tîrăște plugu la arat (V. cormană saŭ cucură). Pl. Lemnele cele groase care formează patu războĭuluĭ de țesut. – Și plas (Olt.).

plas2 sn vz plaz1

plaști smp vz plaz1

plas, V. plaz.

Ortografice DOOM

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plaz s. n., pl. plazuri

plaz s. n., pl. plazuri

plaz s. n., pl. plazuri

Etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plaz (plazuri), s. n.1. Talpa plugului. – 2. Baza războiului de țesut. – Megl. plaz. Sb., slov., ceh. plaz (Cihac, II, 261; Cancel 21), cf. plasă, zăplaz. Trebuie să fie cuvînt identic cu plaz, s. n. (anunț, aviz), probabil fiindcă se fixa în trecut într-un grilaj; cf. împăra.Der. plăzui, vb. (înv., a anunța, a publica); plăzuitură, s. f. (înv., indicație, revelație, publicație).

Jargon

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLAZ desen de mărime naturală fixat pe cadre de placaj, după care se confecționează șabloanele și piesele unei aeronave.

Enciclopedice

Definiții enciclopedice

plaz, plazuri s. n. (Înv.) Prezicere a unui oracol; profeție, prorocie. – Et. nec.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcâi, talpă, (reg.) bârsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) v. butuci.

PLAZ s. v. oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, talpă, tălpig.

plaz s. v. ORACOL. PREVESTIRE. PREVIZIUNE. PREZICERE. PROFEȚIE. PROROCIE. PROROCIRE. TALPĂ. TĂLPIG.

PLAZ s. (TEHN.) 1. călcîi, talpă, (reg.) bîrsă, nadă, piept, plasă, plughiță, pod, (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (la pl.) butuci (pl.), tălpi (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

Regionalisme / arhaisme

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

plaz, plazuri, s.n. (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbină cu brăzdarul: „Mni so rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, DEX, MDA).

plaz, plazuri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului ce se îmbucă cu brăzdarul (Țiplea, 1906; ALR, 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea, 1906: 493). – Din bg., srb. plaz (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA) < vsl. plazĭvŭ „alunecos” (Scriban).

plaz, -uri, s.n. – (la plugurile de lemn) Talpa plugului, ce se îmbucă cu brâzdaru (Țiplea 1906; ALR 1956: 22): „Mni s’o rupt plazu și bârsa” (Țiplea 1906: 493). – Din bg., srb. plaz.

Intrare: plaz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaz
  • plazul
  • plazu‑
plural
  • plazuri
  • plazurile
genitiv-dativ singular
  • plaz
  • plazului
plural
  • plazuri
  • plazurilor
vocativ singular
plural
plaști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plaz, plazurisubstantiv neutru

  • 1. Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei, pe care se târăște plugul în timpul aratului, asigurându-i stabilitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: talpă
    • format_quote Pe-acele vremuri... cînd n-avea plugul încă plaz, Jupînul Pipăruș-viteaz Făcea minuni. COȘBUC, P. II 251. DLRLC
    • format_quote Eu cu ochii după dînsa Mi s-o rupt plazu și bîrsa. ȘEZ. III 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.