14 definiții pentru plecare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLECARE, plecări, s. f. Acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ◊ Punct de plecare = începutul unei acțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinație, atracție, predispoziție. – V. pleca.

PLECARE, plecări, s. f. Acțiunea de a (se) pleca; înclinare; pornire, deplasare. ◊ Punct de plecare = începutul unei acțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Gata de plecare = pe punctul de a porni. La plecare = în momentul pornirii. ♦ (Sport) Momentul în care se dă pornirea într-o cursă; start. ♦ (Înv.) Înclinație, atracție, predispoziție. – V. pleca.

plecare sf [At: PSALT. 43 / Pl: ~cări / E: pleca] 1 Îndreptare în jos sau într-o parte a ceva flexibil Si: aplecare, curbare, încovoiere, îndoire. 2 Coborâre a privirii ca urmare a unui sentiment de jenă, de sfială etc. 3 (Înv) Plecăciune (1). 4 (Ast; Ggf; înv) Înclinare. 5 (Fiz; îvr) Refracție. 6 (Înv; fig) Decădere. 7 (Îvp) Supunere. 8 (Îvp) Consimțire. 9 (Bis) Smerenie. 10 (Înv) Pornire. 11 (Înv) Predispoziție. 12 (Înv) Aplicație. 13 (Înv) Fire. 14 (Înv) Instinct. 15 (Înv) Simpatie. 16 (Înv; pex) Afecțiune. 17 (Îe) A fi (sau a-i veni) în ~ A fi gata să... 18 (Înv) Intenție. 19 (Grm; înv) Flexiune. 20 (Grm; înv; spc) Declinare. 21 Deplasare dintr-un loc pentru a se duce în altă parte Si:pornire. 22 Despărțire de cineva sau de ceva. 23 (Pex) Moment când cineva pleacă. 24 (Îs) Punct de ~ Început al unei acțiuni. 25-26 (Îljv) (Care este) pe punctul de a porni. 27 (Îlav) La ~ În momentul pornirii. 28 (Îlav) Gata de ~ Pe punctul de a porni. 29 (Reg; îe) A duce (oile) în ~ A duce oile la pășunat. 30 (Euf) Moarte. 31 Moment în care se pornește într-o cursă sportivă Si: start. 32 (Ccr) Loc de unde se pornește într-o cursă sportivă. 33 Părăsire a unei slujbe, a unei instituții de către un angajat pentru a se duce în altă parte.

PLECARE2, plecări, s. f. Acțiunea de a (se) pleca 2 și rezultatul ei. 1. (Rar) Supunere, respect, ascultare, smerenie. Unde [este] dreapta pregătire și plecarea inimii? GALACTION. I 170. 2. (Învechit) înclinare, predispoziție; imbold, impuls. În plecările și chiar în exteriorul lui... se resfrînse tiparul părinților. HASDEU, I. V. 6. O puternică plecare... mă îndeamnă să cînt. NEGRUZZI, S. II 12. ◊ Expr. (Învechit) A fi (sau a veni) în plecare să... = a fi gata de..., a fi dispus să... Măndica era în plecare să se deie în dragoste cu pușchiu cel de Pepelea. ALECSANDRI, T. 826. De mînie... au venit în plecare de a-i omorî pe toți. DRĂGHICI, R. 261. ♦ (Neobișnuit) Gînd ascuns, intenție. El adăuga, spre a pipăi și mai bine plecările deputaților împăratului, «că speră că nu i se vor cere înapoi cetățile Ardealului». BĂLCESCU, O. II 276.

PLECARE1, plecări, s. f. Acțiunea de a pleca1; pornire (din loc); deplasare; purcedere la drum. Mama lui hotăra plecările și întoarcerile. SADOVEANU, B. 92. Se duse în voiaj... trimițînd fostei sale soții în ajunul plecării o frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Loc. adj. Gata de plecare = pe punctul de a porni. Pe linia întîia, lîngă peron, aștepta un expres gata de plecare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 7. ◊ Loc. adv. La plecare = în momentul pornirii. La plecare, dăduse de urma lui Boldur Iloveanu ca să-și ia rămas bun. C. PETRESCU, A. 394. La plecare, îi conduceau cu toții pînă la colțul străzii. BASSARABESCU, V. 8. ◊ Expr. (Sport) A lua plecarea = a lua startul, a porni.

PLECARE ~ări f. 1) v. A PLECA și A SE PLECA. 2): Punct de ~ (sau de pornire) a) loc de unde trebuie să plece cineva undeva; b) început. 3) Moment, marcat printr-un semnal, în care începe o probă sportivă. [G.-D. plecării] /v. a (se) pleca

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plecare s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări

plecare s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări

plecare s. f., g.-d. art. plecării; pl. plecări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLECARE s. v. afecțiune, aplecare, aplicație, aptitudine, atașament, atracție, chemare, compliment, dar, declinare, declinație, flexiune nominală, har, închinăciune, înclinare, înclinație, înzestrare, mătanie, plecăciune, ploconeală, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, reverență, simpatie, talent, temenea, vocație.

PLECARE s. I. 1. v. aplecare. 2. v. prosternare. 3. v. smerenie. II. 1. v. pornire. 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. v. start.

PLECARE s. I. 1. aplecare, culcare, culcat, curbare, înclinare, încovoiere, îndoire. (~ crengilor din cauza rodului.) 2. înclinare, închinare, prosternare, (rar) prosternație. (~ adîncă a cuiva in fața...) 3. smerenie, supunere, umilință, (înv.) plecat, umiliațiune, umilitate. (~ în fața divinității.) II. 1. pornire, (pop.) porneală, (înv.) purcedere, purces. (~ noastră are loc în zori.) 2. ducă, pornire. (E gata de ~.) 3. ducere, mergere, mers, pornire. (După ~ lui de acolo.) 4. (SPORT) start. (A avut o ~ bună.)

plecare s. v. AFECȚIUNE. APLECARE. APLICAȚIE. APTITUDINE. ATAȘAMENT. ATRACȚIE. CHEMARE. COMPLIMENT. DAR. DECLINARE. DECLINAȚIE. FLEXIUNE NOMINALĂ. HAR. ÎNCHINĂCIUNE. ÎNCLINARE. ÎNCLINAȚIE. ÎNZESTRARE. MĂTANIE. PLECĂCIUNE. PLOCONEALĂ. PORNIRE. PREDILECȚIE. PREDISPOZIȚIE. PREFERINȚĂ. REVERENȚĂ. SIMPATIE. TALENT. TEMENEA. VOCAȚIE.

Plecare ≠ întoarcere, sosire, venire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLECARE. Subst. Plecare, pornire, urnire, purcedere (pop.), purces (înv. și pop.), deplasare; demaraj, demarare; decolare, lansare, start. Ieșire, ieșit. Depărtare, îndepărtare, retragere. Părăsire, abandonare, fugă, evadare, dezertare. Evacuare. Migrație. Exilare. Emigrare, emigrație (rar), expatriere; exod, băjenie, băjenărie (înv.), băjenărit (înv.). Fugar, fugit, dezertor, evadat, emigrant, emigrat; băjenar. Adj. Plecat, pornit. Părăsit, abandonat. Fugit, fugar, evadat, dezertor; expatriat, exilat; emigrat, emigrant. Vb. A pleca, a porni, a purcede (pop.), a porni la drum, a ridica ancora, a pleca din loc, a o lua din loc, a se pune în mișcare, a se urni, a se mișca, a se deplasa, a demara; a-și lua avînt, a se avînta. A se duce, a se depărta, a se îndepărta, a se retrage; a dispărea, a se face nevăzut, a se evapora (fig.); a fugi, a da bir cu fugiții, a spăla putina, a-și lua catrafusele, a o întinde, a evada, a dezerța. A ieși, a părăsi. A abandona. A (se) evacua. A migra. A emigra, a (se) expatria, a exila; a (se) băjeni, a băjenări (înv.). V. călătorie, fugă, început, mișcare.

Intrare: plecare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plecare
  • plecarea
plural
  • plecări
  • plecările
genitiv-dativ singular
  • plecări
  • plecării
plural
  • plecări
  • plecărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plecare, plecărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) pleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mama lui hotăra plecările și întoarcerile. SADOVEANU, B. 92. DLRLC
    • format_quote Se duse în voiaj... trimițînd fostei sale soții în ajunul plecării o frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. DLRLC
    • 1.1. Punct de plecare = începutul unei acțiuni. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. sport Momentul în care se dă pornirea într-o cursă. DEX '09 DEX '98
      sinonime: start
      • chat_bubble A lua plecarea = a lua startul. DLRLC
        sinonime: porni
    • 1.3. rar Ascultare, respect, smerenie, supunere. DLRLC
      • format_quote Unde [este] dreapta pregătire și plecarea inimii? GALACTION. I 170. DLRLC
    • 1.4. învechit Atracție, imbold, impuls, predispoziție, înclinație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În plecările și chiar în exteriorul lui... se resfrînse tiparul părinților. HASDEU, I. V. 6. DLRLC
      • format_quote O puternică plecare... mă îndeamnă să cînt. NEGRUZZI, S. II 12. DLRLC
      • 1.4.1. neobișnuit Gând ascuns. DLRLC
        sinonime: intenție
        • format_quote El adăuga, spre a pipăi și mai bine plecările deputaților împăratului, «că speră că nu i se vor cere înapoi cetățile Ardealului». BĂLCESCU, O. II 276. DLRLC
      • chat_bubble A fi (sau a veni) în plecare să... = a fi gata de..., a fi dispus să... DLRLC
        • format_quote Măndica era în plecare să se deie în dragoste cu pușchiu cel de Pepelea. ALECSANDRI, T. 826. DLRLC
        • format_quote De mînie... au venit în plecare de a-i omorî pe toți. DRĂGHICI, R. 261. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Gata de plecare = pe punctul de a porni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe linia întîia, lîngă peron, aștepta un expres gata de plecare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 7. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială La plecare = în momentul pornirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La plecare, dăduse de urma lui Boldur Iloveanu ca să-și ia rămas bun. C. PETRESCU, A. 394. DLRLC
      • format_quote La plecare, îi conduceau cu toții pînă la colțul străzii. BASSARABESCU, V. 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi pleca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.