PLEDOARIE, pledoarii, s. f. Expunere orală făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești pentru apărarea cauzei uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

pledoarie sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 223 / V: (rar) ~orie / Pl: ~ii / E: fr plaidoirie] 1 Apărare, susținere, argumentație orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. 2 Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces.

PLEDOARIE, pledoarii, s. f. Expunere orală a faptelor unui proces, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces. ♦ P. gener. Apărare, susținere orală sau scrisă a unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. – Din fr. plaidoirie.

PLEDOARIE, pledoarii, s. f. Cuvîntare pe care o rostește avocatul în fața unei instanțe judecătorești, pentru susținerea cauzei uneia dintre părțile din proces; p. ext. vorbire sau scriere care are ca scop apărarea unei cauze, a unei idei, a unei teze etc. Vedeam bine încotro își mînă pledoaria adversarul meu. GALACTION, O. I 235. După cîteva întrebări ale președintelui și după pledoaria avocatului... președintele se adresă locuitorilor, întrebindu-i dacă au un apărător. BUJOR, S. 145. Această propunere este una din pledoariile cele mai elocvente în favoarea țăranilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 223. – Pronunțat: -doa-.

PLEDOARIE s.f. Cuvîntare prin care avocatul susține înaintea unei instanțe judecătorești interesele unei părți dintr-un proces; (p. ext.) vorbire, scriere care urmărește susținerea, apărarea unei idei, a unei cauze etc. [Pron. -doa-ri-e. / < fr. plaidoirie].

PLEDOARIE s. f. 1. apărare, susținere înaintea unei instanțe de judecată a intereselor unei părți într-un proces. 2. apărare, susținere a unei cauze, idei, teze etc. (< fr. plaidoirie)

PLEDOARIE ~i f. 1) jur. Cuvântare rostită de un avocat în cadrul unui proces, prin care pledează pentru una din părți. 2) Susținere aprinsă, orală sau scrisă, a unei cauze sau a unei idei. /<fr. plaidoirie

pledoarie f. discursul advocatului care pledează pentru clientul său.

*pledoaríe f. (fr. plaidoirie). Discursu pin care un avocat îșĭ apără clientu: pledoaria luĭ Berryer nu l-a putut salva pe mareșalu Ney.

pledorie sf vz pledoarie

pledoarie (desp. -doa-) s. f., art. pledoaria, g.-d. art. pledoariei; pl. pledoarii, art. pledoariile (desp. -ri-i-)

pledoarie (-doa-) s. f., art. pledoaria, g.-d. art. pledoariei; pl. pledoarii, art. pledoariile

pledoarie s. f. (sil. -doa-), art. pledoaria, g.-d. art. pledoariei; pl. pledoarii, art. pledoariile

pledoarie

pledoarie, -riei gen. a.