4 definiții pentru plicsis

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plicsis s [At: POLIZU / S și: plixis / E: ngr πλάξις] (Înv) 1-2 Plictiseală (1-2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLICSIS s. v. plictiseală, urât.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plicsis (-suri), s. n. – Plictiseală. – Var. plixis, plictis. Ngr. πλῆξις (Gáldi 232). Ultima var., prin încrucișare cu cuvintele der. (Graur, BL, IV, 109). – Der. plicticos, adj. (enervant, agasant), din ngr. πληϰτιϰός; plictisi, vb. (a fi sătul de ceva; a supăra, a enerva), din ngr. πλήϰτω; plictisitor, adj. (plicticos); plictiseală, s. f. (lîncezeală, monotonie; neplăcere, necaz).

Intrare: plicsis
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plicsis
  • plicsisul
  • plicsisu‑
plural
  • plicsisuri
  • plicsisurile
genitiv-dativ singular
  • plicsis
  • plicsisului
plural
  • plicsisuri
  • plicsisurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)