plicticos, ~oasă a [At: I. GOLESCU, C. / V: plec~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ngr πληκτικός] 1 Plictisitor (1). 2 (Pex) Neinteresant. 3 Monoton. 4 Care supără Si: plictisitor (4), supărător. 5 Care enervează Si: agasant, enervant, plictisitor (5), sâcâitor. corectat(ă)

PLICTICOS, -OASĂ, plicticoși, -oase, adj. Care produce plictiseală; plictisitor, anost. Copiii își rectificară ținuta prea dezordonată după atîtea ceasuri de călătorie plicticoasă. C. PETRESCU, C. V. 9. ♦ Care produce supărare; enervant, agasant. Prin neastîmpărul firesc al vîrstei lor [copiii] nu pot fi decît plicticoși și antipatici, cînd nu-i iubești. IBRĂILEANU, SP. CR. 247.

PLICTICOS ~oasă (~oși, ~oase) v. PLICTISITOR II. /<ngr. pliktikós

plicticos a. plin de plictiseală. [Gr. mod.].

plicticós, -oásă adj. (ngr. pliktikós. V. apoplectic). Care te plictisește: om, discurs plicticos. Adv. În mod plicticos.

plecticos, ~oasă a vz plicticos

plicticos adj. m., pl. plicticoși; f. plicticoasă, pl. plicticoase

plicticos adj. m., pl. plicticoși; f. plicticoasă, pl. plicticoase

plicticos adj. m., pl. plicticoși; f. sg. plicticoasă, pl. plicticoase

PLICTICOS adj. 1. v. plictisitor. 2. v. enervant.

PLICTICOS adj. 1. anost, neinteresant, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. agasant, enervant, iritant, plictisitor, sîcîitor, supărător. (O treabă ~.)

Plicticos ≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim