4 definiții pentru plinăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plinăciune sf [At: PO 254/2 / V: plini~ / Pl: ~ni / E: plin + -ăciune] (Înv) Plinătate (2).
pliniciune sf vz plinăciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLINĂCIUNE s. v. deplinătate, desăvârșire, plenitudine, plinătate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plinăciune s. v. DEPLINĂTATE. DESĂVÎRȘIRE. PLENITUDINE. PLINĂTATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: plinăciune
plinăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pliniciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.