opțiuni

4 definiții pentru plânsătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plânsătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: plâns1 + -ătură] (Îrg) Plângere (1).

PLÎNSĂTURĂ s.f. (Ban.) Plîngere. Plen (se) turĕ. AC, 361. Etimologie: plîns + suf. -ătură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLÂNSĂTURĂ s. v. lăcrimare, plângere, plâns, plânset, plânsoare.

plînsătură s. v. LĂCRIMARE. PLÎNGERE. PLÎNS. PLÎNSET. PLÎNSOARE.

Intrare: plânsătură
plânsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plânsătură
  • plânsătura
plural
  • plânsături
  • plânsăturile
genitiv-dativ singular
  • plânsături
  • plânsăturii
plural
  • plânsături
  • plânsăturilor
vocativ singular —
plural —