18 definiții pentru pocnitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCNITURĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitu s. f.] – Pocni + suf. -tură.

POCNITURĂ, pocnituri, s. f. Pocnet. [Var.: pocănitu s. f.] – Pocni + suf. -tură.

pocnitu sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~căn~, pomn~ / Pl: ~ri / E: pocni + -tură] 1-3 Pocnet2 (1-3). 4 Lovitură scurtă și puternică. 5 Pocnet2 (5). 6 Crăpătură. 7 Spărtură. 8 (Rar) Fisură. 9 (Reg) Cantitate de porumb care se pune o dată în ciur când se fac floricelele.

POCNITURĂ, pocnituri, s. f. Trosnitură, detunătură; pocnet. Pocniturile de bici deșteptau cînii. SADOVEANU, O. IV 467. În pîlnia telefonului se aude numai o sfîrîitură continuă și pocnituri metalice. C. PETRESCU, Î. II 15. Cînd dă să între-n poala viei... puff!! o pocnitură de pușcă și boierul se răstoarnă. RETEGANUL, P. I 20.

pocnitúră f., pl. ĭ (d. pocnesc). Rezultatu pocniriĭ, pocnet: pocniturĭ de obuze, de puștĭ, de cĭocane, de bice.

POCĂNITU s. f. v. pocnitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pocnitu s. f., g.-d. art. pocniturii; pl. pocnituri

pocnitu s. f., g.-d. art. pocniturii; pl. pocnituri

pocnitu s. f., g.-d. art. pocniturii; pl. pocnituri

pocănitu (reg.) s. f., g.-d. art. pocăniturii; pl. pocănituri

pocănitu (reg.) s. f., g.-d. art. pocăniturii; pl. pocănituri

pocănitu s. f. g.-d. art. pocăniturii; pl. pocănituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POCNITU s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 2. v. plesnitură.

POCNITU s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O ~ de armă.) 2. plesnitură, trosnitură. (~ de bici.)

POCĂNITU s. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, (reg.) bontăneală, bontănitură. (O ~ ritmică.)

Intrare: pocnitură
pocnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocnitu
  • pocnitura
plural
  • pocnituri
  • pocniturile
genitiv-dativ singular
  • pocnituri
  • pocniturii
plural
  • pocnituri
  • pocniturilor
vocativ singular
plural
pocănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocănitu
  • pocănitura
plural
  • pocănituri
  • pocăniturile
genitiv-dativ singular
  • pocănituri
  • pocăniturii
plural
  • pocănituri
  • pocăniturilor
vocativ singular
plural
pomnitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocnitu, pocniturisubstantiv feminin

  • 1. Bocănit, detunătură, plesnitură, pocnet, troscot, trosnet, trosnitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pocniturile de bici deșteptau cînii. SADOVEANU, O. IV 467. DLRLC
    • format_quote În pîlnia telefonului se aude numai o sfîrîitură continuă și pocnituri metalice. C. PETRESCU, Î. II 15. DLRLC
    • format_quote Cînd dă să între-n poala viei... puff!! o pocnitură de pușcă și boierul se răstoarnă. RETEGANUL, P. I 20. DLRLC
etimologie:
  • Pocni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.