8 definiții pentru politrică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
politrică sf [At: POLIZU / V: (reg) ~iche, ~ichie, ~ihie / E: ngr πολύτριχον, lat polytrichum] (Bot) 1 (Îrg) Varietate de mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri Si: (reg) jabghie (Polytrichum commune). 2 (Reg; îf politriche) Paracherniță (Parietaria officinalis).
politriche sf vz politrică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
politrichie sf vz politrică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
politrihie sf vz politrică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLITRICĂ s. v. paracherniță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
politrică s. v. PARACHERNIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
politrică (politrici), s. f. – Varietate de mușchi (Polytrichum). – Var. politrichie. Probabil pornind de la numele științific al plantei sau cultism din gr. πολύτριχον.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
politrică s.f. 1. (înv. și reg.) varietate de mușchi care crește prin pășunile alpine și prin păduri; jabghie. 2. (reg.) plantă erbacee medicinală, cu tulpina dreaptă, cu frunze alungite și flori verzui; paracherniță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F104) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||