PONDERAT, -Ă, ponderați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește cumpătare, moderație, sobrietate, echilibru; moderat, echilibrat, cumpătat, chibzuit; măsurat; potolit, liniștit. – Din fr. pondéré.

ponderat, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~ați, ~e / E: fr pondéré] 1 (D. oameni și manifestările lor) Care exprimă cumpătare Si: cumpătat, moderat, măsurat. 2 (D. oameni și manifestările lor) Care manifestă sobrietate Si: sobru. 3 (D. oameni) Care este echilibrat în comportare, în vorbe etc. 4 (Sts) Care a suferit operația de ponderare (4).

PONDERAT, -Ă, ponderați, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care dovedește cumpătare, moderație, echilibru; moderat, echilibrat, cumpătat, chibzuit; măsurat; potolit, liniștit. – Din fr. pondéré.

PONDERAT, -Ă, ponderați, -te,- adj. (Despre persoane) Care dovedește echilibru, moderație, cumpătare în fapte și în vorbe; chibzuit, cumpănit. Dumneata ești un om inteligent, ponderat. GALAN, B. I 89. Bătrînul Iuga, om ponderat și cu scaun la cap, nu s-a arătat ieri de loc alarmat. REBREANU, R. II 101.

PONDERAT, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Moderat, echilibrat, cumpănit. 2. (Statist.) Care a suferit operația de ponderare. [Cf. fr. pondéré].

PONDERAT, -Ă adj. (despre oameni) moderat, echilibrat, cumpătat; sobru. (< fr. pondéré)

PONDERAT adj. 1. v. calculat. 2. v. calm.

PONDERAT adj. 1. calculat, chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrînat, măsurat, moderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.) 2. calm, calmat, domolit, liniștit, moderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.)