10 definiții pentru poporație

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPORAȚIE, poporații, s. f. (Înv.) 1. Populație (1). 2. (La sg.; colectiv) Popor (4). [Var.: poporațiune s. f.] – Din popor (după lat. populatio, fr. population).

POPORAȚIE, poporații, s. f. (Înv.) 1. Populație (1). 2. (La sg.; colectiv) Popor (4). [Var.: poporațiune s. f.] – Din popor (după lat. populatio, fr. population).

poporație sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. XVI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: popor + -ație cf lat populatio, fr population, it popolazione] 1 (Înv) Populație (1). 2 (Îvr) Gloată.

POPORAȚIE, poporații, s. f. (Și în forma poporațiune) 1. (Ist.) Colectivitate umană superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiau pe același teritoriu, vorbeau aceeași limbă și aveau aceeași tradiție culturală. V. popor. 2. (Învechit) Populație. Deopotrivă cu școala este... folositoare și instituirea de bănci rurale, pentru deșteptarea și ridicarea poporațiunii sătești. ODOBESCU, S. A. 480. ♦ Număr mare de oameni, mulțime; popor (3). Această piață mare... se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii și cu o poporație de precupeți veniți de la țară. ALECSANDRI, O. – 285. – Variantă: poporațiune s. f.

POPORAȚIUNE s. f. v. poporație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poporație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. poporația (desp. -ți-a-), g.-d. art. poporației; pl. poporații, art. poporațiile (desp. -ți-i-)

poporație (înv.) (-ți-e) s. f., art. poporația (-ți-a-), g.-d. art. poporației; pl. poporații, art. poporațiile (-ți-i-)

poporație s. f. (sil. -ți-e), art. poporația (sil. -ți-a), g.-d. art. poporației; pl. poporații, art. poporațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POPORAȚIE s. v. locuitori, populație.

poporație s. v. LOCUITORI. POPULAȚIE.

Intrare: poporație
poporație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poporație
  • poporația
plural
  • poporații
  • poporațiile
genitiv-dativ singular
  • poporații
  • poporației
plural
  • poporații
  • poporațiilor
vocativ singular
plural
poporațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poporațiune
  • poporațiunea
plural
  • poporațiuni
  • poporațiunile
genitiv-dativ singular
  • poporațiuni
  • poporațiunii
plural
  • poporațiuni
  • poporațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poporație, poporațiisubstantiv feminin

învechit
  • 1. Populație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: populație
    • format_quote Deopotrivă cu școala este... folositoare și instituirea de bănci rurale, pentru deșteptarea și ridicarea poporațiunii sătești. ODOBESCU, S. A. 480. DLRLC
  • 2. (la) singular (cu sens) colectiv Popor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: popor
    • format_quote Această piață mare... se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii și cu o poporație de precupeți veniți de la țară. ALECSANDRI, O. 285. DLRLC
etimologie:
  • popor (după limba latină populatio, limba franceză population). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.