populariza vt [At: BĂLCESCU, ap. GHICA / Pzi: ~zez / E: fr populariser] A face să fie cunoscut de către un anumit număr de oameni, într-o formă accesibilă, o operă, o idee, o știință etc.

POPULARIZA, popularizez, vb. I. Tranz. A răspîndi în masele largi ale poporului, într-o formă accesibilă, o idee, o teorie, o știință; a face cunoscute în mase o metodă, o realizare sau pe autorul lor etc. A pus la concurs cîntecul gintei latine, cu scop de a-l traduce... și de a-l populariza în întreaga lume latină. ALECSANDRI, S. 106. ◊ Refl. pas. Despre el și despre tractoriști s-a scris în toate ziarele de zeci de ori. Numele său... și al tuturor celorlalți s-au popularizat în toată țara. MIHALE, O. 481.

POPULARIZA vb. I. tr. A face cunoscut, a răspîndi, a face popular (o idee, o operă etc.). [Cf. fr. populariser, it. popolarizzare].

POPULARIZA vb. tr. a face popular, cunoscut, a răspândi (o idee, o operă). (< fr. populariser)

A POPULARIZA ~ez tranz. (idei, concepții, publicații, personalități etc.) A face să devină popular, cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a răspândi în rândul maselor largi; a propaga; a propovădui. /<fr. populariser

popularizà v. a face popular: a populariza știința.

*popularizéz v. tr. (d. popular; fr. populariser). Fac popular, fac să ajungă în popor: a populariza o știință, o ideĭe. Fac să placă poporuluĭ: bunătatea te popularizează. V. vulgarizez.

*vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).

populariza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. popularizez, 3 popularizează; conj. prez. 1 sg. să popularizez, 3 să popularizeze

populariza (a ~) vb., ind. prez. 3 popularizează

populariza vb., ind. prez. 1 sg. popularizez, 3 sg. și pl. popularizează

popularizez.

POPULARIZA vb. v. răspândi.

POPULARIZA vb. a difuza, a propaga, a propovădui, a răspîndi, (astăzi rar) a vulgariza, (fig.) a semăna. (A ~ o teorie.)