porcoi [At: DDRF / V: (reg) pur~ smn, ~oaie sf / Pl: (1-3) ~, (4-9) ~oaie / E: porc + -oi] 1-2 sm (Rar; șdp) Porc (1) (mare) Si: (reg) porcan (1-2). 3 sm (Iht; pop) Porcușor (3) (Gobio gobio). 4 sn (Pop) Grămadă de fân, de paie, de trifoi etc. de diverse dimensiuni Si: (pop) porcan (7), porcușor (5), por² (1), porcoiață, porculean (6), porculete (1), porculeț (5), porcuț (3), porșog. 5 sn (Pop; spc) Căpiță. 6 sn (Pop; spc) Claie. 7 sn (Ban; Mun) Colibă din fân, paie, stuf etc., în formă de stog, în care se adăpostesc țăranii în timpul cositului. 8 sn (Pfm; pgn; udp „de”) Cantitate mare de lucruri sau de ființe, de obicei de același fel, îngrămădite unele peste altele Si: grămadă, maldăr, morman, (reg) porcușor (7). 9 sn (Olt) Strugure mare, cu boabe dese. 10 av (Pfm) Grămadă. corectat(ă)

PORCOI s. n. v. purcoi.

porcóĭ n., pl. oaĭe (ca și porcan 2). Mold. Munt. Porcan, grămadă de fîn. Grămadă în general: un porcoĭ de galbenĭ. – În Munt. și purcoĭ. V. porșor.

porcoaie sf vz porcoi

purcoi smn vz porcoi

PURCOI, purcoaie, s. n. Grămadă de fîn (sau de paie), porșor, căpiță; p. ext. grămadă (în general), morman, maldăr. Într-alt butoi, așezat la mijloc, erau mărgăritare și diamante, ce străluceau ca un purcoi de steluțe albe, albastre și roșii. VISSARION, B. 191. Îl găsi... trîntit cu fața în jos, pe aur, îngropat în galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire. DELAVRANCEA, H. T. 42. Pesemne ți-i să faci vîrf la purcoiul de capete. ȘEZ. IX 118. ◊ Expr. A fi (sau a sta) purcoi = a fi (sau a sta) grămadă. Toți prundenii... erau acum purcoi în fața primăriei. PAS, L. I 269. – Variantă: porcoi (SANDU-ALDEA, U. P. 100) s. n.

porcoiu n. 1. stog de fân (aducând cu un cap de porc): mai multe porcoaie alcătuesc o căpiță; 2. grămadă mare: un porcoiu de galbeni.

purcóĭ, V. porcoĭ.

!porcoi²/purcoi (grămadă) s. n., pl. porcoaie/purcoaie

porcoi (grămadă) s. n., pl. porcoaie

!purcoi (grămadă) s. n., pl. purcoaie

purcoi v. porcoi²

purcoi s. n., pl. purcoaie

purcoiu (de fân).

PORCOI s. v. căpiță.

PORCOI s. căpiță, claie, stog, (pop.) plastă, porcan, (reg.) boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (Olt.) clădiș, (Transilv. și Ban.) ploscă, (Transilv.) pup. (~ de fîn.)

PURCOI s. v. grămadă.

PURCOI s. grămadă, maldăr, morman, movilă, (rar) strînsură, (pop.) troian, (reg.) mîglă, (Mold.) cladă, (Mold. și Transilv.) gireadă, (pop. fig.) nămol. (Un ~ de cartofi, de crengi, de praf.)

porcoi (porcoaie), s. n. – 1. Mușuroit, grămadă de pămînt cu care se acoperă baza plantelor cultivate. – 2. Grămadă, morman. – Var. purcoi. Lat. porca „mușuroire”, care pare să fi fost cuvînt diferit de la porca „scroafă”, cf. it. porca „brazdă”, sp. aporcar; cu suf. augmentativ -oi. Nu există dovadă documentară a folosirii cuvîntului primitiv fără suf.; totuși, este posibil ca rus. porka „vas de lemn” (origine necunoscută după Vasmer, II, 407), să provină din rom.