45 de definiții pentru poreclă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.

poreclă sf [At: CORESI, EV. 155 / V: (reg) plorică, polecră, policră, poloce, polocri sfi, polocru (Pl și: poloacre) sn, ~reglă, ~ric~, ~riglă, ~rlocre, ~roclă, ~rocli sfi, prolecă, prolecră, prolică, proligă, prori / Pl: ~le / E: slv порєкло] 1 (Îrg) Nume de familie. 2 Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, și urmașilor ei, uneori în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale Si: (rar) poreclire (4), (îvr) poreclitură. 3 (Pgn) Supranume.

PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. 2. (Înv. și reg.) Nume de familie. [Var.: (reg.) policră, poriclă s. f.] – Din sl. poreklo.

PORECLĂ, porecle, s. f. 1. Supranume dat (uneori în bătaie de joc) unei persoane, în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale. Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. 2. (Învechit și popular) Nume de familie. Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. – Variante: (regional) policră (DUMITRIU, N. I. 64), poriclă (MACEDONSKI, O. II 167), poriglă (RETEGANUL, P. III 18) s. f.

PORECLĂ ~e f. 1) Supranume dat unei persoane (de obicei în batjocură) având la bază o anumită trăsătură caracteristică a acesteia. 2) înv. Nume de familie. [G.-D. poreclei] /<sl. poreklo

poreclă f. 1. supranume dat mai ales în bătaie de joc: noi am schimbat porecla în renume AL.; 2. supranume în genere: o falnică poreclă, un titlu de strămoș AL. [Slav. POREKLO].

poréclă f., pl. e (vsl. po-reklo, poreclă, d. rešti-rekon, a zice. V. pro-roc). Prenume, nume de familie. Supranume (maĭ ales ironic): Peneș Curcanu șĭ-a schimbat porecla în renume. – În vest și poriclă, polecră (Șez. 37, 16), policră, în Trans. și poriglă, în Bihor (Șez. 37, 130) prolícă, pl. icĭ.

POLICRĂ s. f. v. poreclă.

PORICLĂ s. f. v. poreclă.

cheaș sn [At: RĂDULESCU-CODIN / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Poreclă.

polocră[1] sf vz poreclă

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

polocre[1] sf vz poreclă

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poreclă (desp. -re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle

poreclă (-re-clă) s. f., g.-d. art. poreclei; pl. porecle

poreclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. poreclei; pl. porecle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORECLĂ s. v. nume de familie, patronim, patronimic.

PORECLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?)

poreclă s. v. NUME DE FAMILIE. PATRONIMIC.

PORECLĂ s. nume, supranume, (livr.) cognomen, (franțuzism) sobrichet, (înv. și reg.) sclitadă, (Olt., Munt. și Transilv.) ponos, (înv.) poreclitură. (Ce ~ i-a pus?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poreclă (porecle), s. f. – Supranume. – Var. poriclă, polecră. Sl. (sb., cr.) poreklo (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 278; Iordan, Dift., 97). – Der. porecli (var. porocli), vb. (a supranumi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PORECLĂ s. f. (cf. sl. poreklo). v. supranume.

policră, (polecră), s.f. – (dial.) Poreclă; ciufulitură: „Moisenii sînt gîlcoi, așa li-i policra” (Papahagi, 1925). „La noi, tăte satele au câte o polecră” (idem: 315). – Din poreclă (< sl. poreklo, Miklosich, Cihac, Iordan, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: poreclă
  • silabație: po-re-clă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poreclă
  • porecla
plural
  • porecle
  • poreclele
genitiv-dativ singular
  • porecle
  • poreclei
plural
  • porecle
  • poreclelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policră
  • policra
plural
  • policre
  • policrele
genitiv-dativ singular
  • policre
  • policrei
plural
  • policre
  • policrelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poriclă
  • poricla
plural
  • poricle
  • poriclele
genitiv-dativ singular
  • poricle
  • poriclei
plural
  • poricle
  • poriclelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poriglă
  • porigla
plural
  • porigle
  • poriglele
genitiv-dativ singular
  • porigle
  • poriglei
plural
  • porigle
  • poriglelor
vocativ singular
plural
polecră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polocră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polocre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polocri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polocru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poreglă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porlocre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poroclă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porocli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prolecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prolecră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prolică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prorică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poreclă, poreclesubstantiv feminin

  • 1. Supranume dat unei persoane în legătură cu o trăsătură caracteristică a fizicului său, a psihicului sau a activității sale. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îi spuneau Cocor, căci avea nas lung și coroiat și sta puțin adus din șale... Mitrea, care semăna leit cu taică-su, fusese înscris la primărie cu porecla tatălui său. SADOVEANU, M. C. 7. DLRLC
    • format_quote Porecla alintată și zoologică, Nevăstuica, a căpătat-o mai tîrziu, la un an jumătate, cînd tot unchiul Izu care-i fusese naș, impresionat de neastîmpărul ochilor și mișcărilor, a mai botezat-o a doua oară. C. PETRESCU, A. 449. DLRLC
    • format_quote Ne dase nume de curcani Un hîtru, bun de glume; Noi am schimbat lîngă Balcani Porecla în renume! ALECSANDRI, O. 235. DLRLC
  • 2. învechit regional Nume de familie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce-ar zice moșul meu cînd ar afla că mi-am schimbat porecla familiei? ALECSANDRI, T. 1016. DLRLC
    • format_quote Ca să se supuie modei polone, mai adăogi și un «schi» la porecla sa și din Scavin se făcu Scavinschi. NEGRUZZI, S. I 205. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.