PORTAVOCE, portavoce, s. n. Tub metalic, în formă de pâlnie (uneori prevăzut cu megafoane), folosit (pe o navă) la transmiterea unor informații, unor comenzi etc. la distanță; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.

portavoce sfs [At: CARAGIALE, O. VI, 148 / V: (rar) ~tv~ / E: it portavoce] 1 Ansamblu portabil alcătuit dintr-un microfon, un amplificator și un difuzor ca o pâlnie, folosit pentru transmiterea unor comenzi, informații etc. la distanță, de obicei pe o navă. 2 (Pgn) Megafon.

PORTAVOCE, portavoce, s. n. Tub metalic (uneori prevăzut cu megafoane) care face legătura între cabina de comandă și diferitele compartimente sau posturi de lucru de pe o navă și prin care se transmit comunicări verbale în ambele sensuri; p. gener. megafon. – Din it. portavoce.

PORTAVOCE s. n. Tub la bordul unei nave, prin care se transmit verbal comunicări de la postul de comandă la posturile de execuție din interior.

PORTAVOCE s.n. Tub acustic metalic montat pe o navă pentru a se transmite prin el ordine și comunicări; (p. ext.) Megafon. [< it. portavoce].

PORTAVOCE s. n. tub acustic pe o navă, la o tribună etc. pentru a se transmite ordine și comunicări; megafon. (< it. portavoce)

PORTAVOCE ~ n. Difuzor de mare putere în formă de pâlnie, care servește pentru intensificarea vocii unui vorbitor (folosit la transmiterea informațiilor pe nave, piețe, stadioane etc.). /<it. portavoce

portvoce sf vz portavoce

porta-voce s. f. Megafon portativ ◊ „Liderii înarmați cu porta-voce anunță că vor coborî în mijlocul fanilor, nu înainte de a-și asigura publicul că spectacolul va continua și în seara următoare, cu începere de la ora 18.” Ad. 5 V 90 p. 3. ◊ „Purtătorul de porta-voce.” Libertatea 8 V 91 p. 3. ◊ „[...] am fost și eu pe 21 decembrie la Universitate, e drept fără porta-voce și fără texte dactilografiate înainte [...]” ◊ „22” 2430 XII 92 p. 7; v. și penețe(ce)dist (din it. portavoce; DEX, DN3)

portavoce s. f., g.-d. art. portavocei; pl. portavoce

portavoce s. f., g.-d. art. portavocei; pl. portavoce

portavoce s. n., pl. portavoce

PORTAVOCE s. v. megafon.

PORTAVOCE s. megafon. (Vorbește la ~.)