portic sn [At: DRLU / A și: (rar) por~ / V: ~ice / Pl: ~ice, ~uri, (înv, sm) ~ici / E: fr portique, lat porticus] 1 Galerie exterioară acoperită, mărginită de o colonadă cu arcade la intrarea ori în jurul unui edificiu, de-a lungul unei străzi, în jurul unei piețe, grădini etc. și care servește pentru adăpost și plimbare. 2 Instalație de gimnastică alcătuită dintr-un cadru metalic și o serie de aparate agățate de el cu cârlige.

PORTIC, porticuri, s. n. Galerie exterioară, acoperită, mărginită pe cel puțin una din laturi cu o colonadă, adesea în formă de arcade și care servește ca loc de plimbare în jurul unei piețe, al unei clădiri sau grădini etc. Găsind poarta închisă, Pherenike se aciuie sub un portic și așteptă să se facă ziuă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 34. Traian, în tunică scurtă. și cu toga pe umeri, iese cu alți doi soți de sub un portic. ODOBESCU, S. III 74. – Pl. și: portice (NEGRUZZI, S. II 133).

PORTIC s.n. 1. Galerie deschisă, susținută de o coloană, care se întinde înaintea unei intrări, a unei porți monumentale, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau al unei piețe. 2. Instalație de gimnastică cuprinzînd o serie de aparate (pîrghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciții. [Pl. -curi, -ce, var. portice s.n. / cf. fr. portique, it. portico, lat. porticus].

PORTIC s. n. 1. galerie deschisă, susținută de o colonadă, de-a lungul unei clădiri, în jurul unei grădini sau piețe. 2. instalație de gimnastică cu o serie de aparate (pârghii, prăjini etc.) pentru diferite exerciții. (< fr. portique, lat. porticus)

PORTIC ~uri n. arhit. Galerie exterioară, susținută de două rânduri de coloane, formând intrarea într-o clădire, într-un parc sau servind ca loc de plimbare în jurul unei piețe sau al unei grădini. /<fr. portique, lat. porticus

portic n. galerie deschisă sprijinită de coloane și de arcade. ║ Porticul, școala filozofului stoic Zenon, care instruia sub un portic din Atena.

*pórtic n., pl. e (lat. pórticus [f.], d. porta, poartă). Galerie deschisă susținută de coloane și arcade: porticu Magdaleneĭ la Paris. În filosofie, secta stoicilor, al căror șef, Zenone, îșĭ preda cursurile supt un portic (vgr. stoá) din Atena.

portice sn vz portic

PORTICE s.n. v. portic.

portic s. n., pl. porticuri

portic s. n., pl. porticuri

portic s. n., pl. porticuri

portic, pl. porticuri

porticuri s.n. pl. (reg.) unelte agricole.

PORTICUL DE PARAȘUTAJ instalație destinată antrenamentului la sol a parașutiștilor, formată dintr-un cadru metalic de formă pătrată fixat pe stâlpi la 6-7 m înălțime, pe care sunt fixate mai multe inele de plafon (v.).