porțiune sf [At: ASACHI, S. L. II, 50 / Pl: ~ni / E: fr portion, ger Portion] 1 Parte, bucată, fragment, segment etc. dintr-un tot. 2 (Îs) Porțiune canonică Parte de teren ce se acorda preoților uniți spre a o cultiva. 3 (Mol) Parte dintr-o pădure pe care o taie o echipă de lucrători forestieri Si: lot, parcelă. 4 Sector.

PORȚIUNE, porțiuni, s. f. Parte dintr-un tot. V. fracțiune, fragment, bucată, segment. Porțiunea de pămînt cuprinsă între laturile arăturii sale se îngusta văzînd cu ochii. MIHALE, O. 212. Surîde, așezîndu-și puloverul bleumarin, cu porțiuni geometrice albăstrii. CAMIL PETRESCU, P. 9. Expui pericolului numai o porțiune din armată. HASDEU, I. V. 147.

PORȚIUNE s.f. Parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson; sector. [Var. porție s.f. / < fr. portion, lat. portio].

PORȚIUNE s. f. elem. porție/

porți(un)e f. 1. partea dintr’un tot; 2. cantitatea determinată dintr’un nutriment.

*porțiúne f. (lat. pórtio, -ónis; fr. portion). Parte, bucată: porțiunile uneĭ moștenirĭ. Cantitatea determinată de nutriment: la acest restaurant porțiunea costă puțin. – Maĭ des (fam. și pop.) pórție, (rut. rus. pórciĭa).

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, destinată a fi utilizată într-un interval de timp determinat. ♦ Spec. Cantitate de mâncare servită cuiva. 2. (În forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiune s. f.] – Din fr. portion.

PORȚIE, porții, s. f. 1. Cantitate determinată dintr-un material, dintr-o substanță, dintr-un aliment, destinată a fi utilizată dintr-o dată sau într-un anumit interval de timp. 2. (Mai ales în forma porțiune) Parte dintr-un tot (divizat); bucată, fragment. [Var.: porțiune s. f.] – Din fr. portion.

PORȚIE/PORȚIUNE s. f. 1. cantitate determinată, dintr-un aliment, material etc. 2. parte dintr-un tot; fracțiune, fragment, tronson. (< fr. portion, lat. portio, germ. Portion)

porțiune (bucată; segment) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porțiune (bucată, segment) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porțiune (bucată, segment) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. porțiunii; pl. porțiuni

porțiune (dintr’un tot).

PORȚIUNE s. 1. v. bucată. 2. v. zonă. 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brânzeturilor.)

PORȚIUNE s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, parte, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. regiune, sector, zonă. (O ~ bine delimitată.) 3. parte, sector. (O ~ a pieței destinată brînzeturilor.)